Mulțumim Columbiei că ne-a ajutat să nu mergem la Euro cu așteptări prea mari. Mulțumim și că au lăsat jocul mai moale, când au văzut că nivelul tricolorilor nu merită prea mult efort.
România a fost învinsă cu 3-2 de către Columbia, în amicalul disputat marți, 26 martie.
La prima vedere scorul nu arată așa de rău, dar dacă stăm câteva secunde să analizăm jocul, situația se schimbă. Columbienii au condus cu 3-0 până în minutul 84, când au decis să răcească motoarele, pentru că nu avea niciun sens să joace tare contra unei echipe care nu este în stare să pună nici cele mai mici probleme.
Așa se explică reușitele lui Hagi și Tănase, care au redus din diferență pe ultima sută de metri a partidei. Nu, nu este vorba despre o capacitate nemaipomenită de a reveni, sau despre jucători care pot face cu adevărat diferența într-un meci important. Este vorba, ca de obicei în ultimii 20-30 de ani în fotbalul românesc, despre cât de mult se concentrează adversarii.
Ne-am bucurat cu toții că ne-am calificat la Euro, fără înfrângere chiar, și este de înțeles, dar haideți să privim puțin în ansamblu și să nu ne îmbătăm cu apă rece.
Reprezentative ale unor țări cotate sub România, ca nivel al fotbalului, au reușit la rândul lor calificarea. Putem da aici mai multe exemple, precum Serbia, Slovacia, Georgia, Albania, Slovenia, țări ale căror campionate nici nu se compară, în teorie, cu al României.
Suntem latini, ne place viața și distracția, de aici poate și tendința de a căuta motiv de sărbătoare din lucruri care ar trebui să fie normale, precum calificarea la Campionatul European.
Cum de unii singuri nu reușim să ne trezim la realitate, iată că vine un banal meci amical cu o echipă precum Columbia, care ne scutură de tot. Un meci amical în care băieții lui Iordănescu au arătat clar că nu au ce căuta mai departe de grupele Europeanului.
Situația este critică și devine din ce în ce mai limpede că selecționerul nu are cum să facă performanță cu o echipă de rezerve.
Degeaba a încercat Iordănescu formule diferite de joc, e clar: echipa scârțâie grav, de la portar, până în atac.
Hagi a jucat pentru prima dată „optar” la națională, așa cum era folosit la Rangers, și nu a reușit să facă nimic până în minutul 84 când adversarii erau deja cu un picior în vestiare. Când te gândești că acum fix 30 de ani, Hagi senior & co. le scoteau fotbalul din cap columbienilor… Decarul României reușea atunci unul dintre cele mai frumoase goluri ale fotbalului, la mondialul din ’94, când România a învins cu 3-1.
Cât să ne mai hrănim din amintiri? Ne uităm la meciurile naționalei și nu vedem nicio asemănare cu ce era odinioară. Nu mai există pic de răutate în joc, iar curajul și ambiția au dispărut de tot.
Atunci, tricolorii plecau din cantonamentele naționalei și țineau în spate coloși ai Europei. Acum, ai noștri revin la echipele de club ca în vacanță.
Moldovan este responsabil de tik-tokurile lui Atletico Madrid și cam atât. Rațiu pare că și-a cam atins obiectivele în viața fotbalistică după ce l-a deposedat o dată pe Vinicius în La Liga și deja a lăsat-o mai moale. Hagi și Drăgușin mențin contactul cu fotbalul doar la antrenamente și se zbat să intre câteva minute pe teren la Alaves, respectiv Tottenham. Alibec crede că mai are timp până la 40 de ani să se apuce serios de fotbal, iar Burcă joacă „miuțe” la una dintre cele mai slabe echipe din Arabia Saudită.
Trebuie doar o secundă de analiză individuală a jucătorilor, ca să ne dăm seama că nu ne permitem să avem nici cele mai mici așteptări. Cât mai putem, oare, să păcălim fotbalul în stilul acesta?