Asta le-a strigat nemtilor italianul cu sange ganez Balotelli in minutul 36 al partidei dintre Germania si echipa lui Cesare Prandelli, dupa ce i-a umflat fara mila plasa portarului Neuer a doua oara.
Jocul a inceput cu cateva incercari ale nemtilor, dar macaronarii s-au mobilizat la iuteala si dupa cateva minute au pus stapanire pe tot terenul, alergand ca popandaii si incomodandu-si adversarii printr-un marcaj sufocant. Intreaga echipa a peninsularilor a parut venita din alta lume, uimindu-ne cu atacuri in mare viteza, si in acelasi timp cu o linie de aparare de netrecut. Nemtii, surprinsi de forta italienilor, se miscau nesigur, greseau pasele, actionau greoi de parca bausera nechezol in loc de cafeaua sorbita inaintea inceperii partidei. In timpul pauzei, elevii antrenorului Joachim Low si-au uns, probabil, lanturile de la biciclete, cu gand ca atunci cand se vor intoarce pe gazon sa poata alerga pentru a schimba cifrele tabelei de marcaj care arata scorul de 2-0 pentru italieni! Si intr-adevar germanii au jucat foarte bine, organizat, cu pase precise, cu faze bine gandite, creandu-si cateva situatii clare de gol, dar precipitarea, sau poate si oleaca de ghinion, le-a frant, spre disperarea lor, toate incercarile de a drege situatia. Italienii au continuat sa alerge si sa-si marcheze adversarul, ba, mai mult, in pofida dominarii acestuia, au scapat de cateva ori spre poarta adversa, si doar putin le-a lipsit sa mareasca scorul. Vazandu-i cum joaca, mi-am amintit de echipa Italiei care a castigat campionatul mondial in 1990, cand intreaga tara a tinut-o intr-o sarbatoare trei zile si trei nopti. Pana la urma, chiar la sfarsitul jocului, de fapt in prelungirile lui, nemtii au izbutit sa-l invinga pe Buffon, dar dintr-o lovitura de la 11 metri, dictata de arbitrul intalnirii in urma unui hent comis in careu de unul dintre aparatorii italieni. Asta a fost istoria celei de a doua semifinale, despre care o multime de pamanteni erau convinsi ca echipa de pe Rin va fi castigatoarea. As evidentia cativa jucatori de la echipa invingatoare. In primul rand, pe Balotelli, un tip nonconformist care prin purtarea sa a dat de furca celor de la Manchester City si chiar antrenorului Prandelli, dar talentul sau a sters toate nebuniile facute.
Acest ins tavalit prin praf de ciocolata, cu o creasta de cocos mexican lasata pe crestet si cu un piept de taur, este fara nicio tagada unul din marii fotbalisti ai timpului. In meciul de joi seara l-am remarcat si pe neobositul Montolivo, care a jucat fara greseala. Dar Pirlo, Cassano, Chiellini, De Rossi? Ei alcatuiesc o echipa de exceptie, care joaca un fotbal spectaculos si eficient. Si cand te gandesti ca in urma cu vreo doua luni multa lume credea ca trupa asta adunata de Prandelli nu are niciun viitor!