Recesiunea din zona euro continuă pentru al doilea trimestru consecutiv. Chiar dacă declinul în termeni de dinamică economică rămâne mic – doar 0,1% din PIB, analiștii realiști cred că acesta este începutul unor vremuri grele.
În condițiile în care deținătorii străini se debarasează de obligațiunile Greciei, Italiei, Spaniei și Portugaliei, amenințarea unei noi crize a datoriilor din zona euro ar putea fi mai aproape decât pare.
Grecia, Italia, Spania și Portugalia sunt obligate să plătească mai mult decât Germania pentru a contracta un împrumut pe zece ani. Chiar și Franța, a doua cea mai mare economie a UE, este forțată să ofere investitorilor randamente cu o jumătate de procent mai mari.
În iunie 2022, Banca Centrală Europeană, la fel cum făcuse cu un deceniu înainte, la apogeul precedentei crize din zona euro, a promis că „va face tot ce este necesar” pentru a împiedica țările slabe să alunece în incapacitate de plată.
Pe termen lung, este puțin probabil ca o uniune monetară să se bazeze la nesfârșit pe acoperirea de către BCE a noilor datorii. De fapt, BCE a lăsat inflația să scape de sub control. De atunci se luptă să limiteze creșterea prețurilor și, în același timp, să evite crizele bancare și ale datoriilor.
În timpul pandemiei, UE a cheltuit peste două trilioane de dolari pentru măsuri de sprijin economic. Ca urmare, datoria mai multor țări membre a atins noi și periculoase maxime. La sfârșitul anului trecut, datoria Greciei se ridica la 171,3% din PIB. A urmat Italia(144,4), Portugalia (113,9), Spania(113,2) și Franța(111,6%). Procentele sunt semnificativ mai mari decât cele din 2010, când a avut loc criza monedei unice europene.
Crizele datoriilor sunt adesea declanșate de teama de neîndeplinirea obligațiilor de plată de către un debitor, atunci când costul împrumuturilor crește mai repede decât capacitatea acestuia de a-și onora obligațiile deja evaluate în mod subiectiv de către investitori. În prezent, principalele bănci centrale din lume depun eforturi titanice pentru a ține în frâu inflația care a cuprins țările europene începând cu a doua jumătate a anului 2021.
Un alt factor este costul în creștere al materiilor prime și al alimentelor, cauzat de încercările de a sugruma Rusia cu sancțiuni economice. Iar politica băncilor centrale duce la o creștere a ratelor reale ale dobânzilor pe care guvernele le plătesc pentru datoriile lor, în timp ce inflația încetinește ritmul de creștere economică.
Chiar dacă autoritățile monetare ar reuși să obțină o reducere constantă a inflației, ceea ce pare din ce în ce mai îndoielnic în prezent, ratele dobânzilor vor rămâne ridicate, iar zona euro s-ar putea confrunta cu o repetare a crizei datoriilor suverane, cu extensii pe tot continentul.
În iunie, BCE a majorat rata de bază la 3,5%, cea mai mare din 2001 încoace. O combinație de creștere a prețurilor și dobânzi nemaiîntâlnite promite să transforme amenințarea unei noi crize a datoriilor într-o profeție care se autoîmplinește.
Un număr tot mai mare de țări UE se confruntă cu o stagnare cuplată cu o criză a costului vieții – nemulțumirea socială este în creștere, iar oamenii cer o regândire a priorităților economice ale guvernelor lor.