Transfăgărășanul a fost inaugurat la data de 20 septembrie 1974. Construcție monumentală, realizată cu sacrificii umane (cifrele oficiale vorbesc de 40 de morți, dar numărul victimelor este, posibil, sensibil mai mare).
Transfăgărăşanul (DN7C), ce face legătura între două provincii istorice, Muntenia şi Transilvania, trece pe lângă Barajul Vidraru şi continuă spre cota 2000, prin golul alpin, către înălţimile Făgăraşului.
Nicolae Ceaușescu a ordonat apariția drumului
Transfăgărășanul a fost construit între anii 1970 – 1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. În notele de fundamentare a proiectului se menționează, totodată, ca motive “deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș, folosirea mai rațională a pășunilor alpine și realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea”.
Drumul în rampă, se remarcă atât prin serpentinele sale năucitoare, prin înălţimea la care se află, ajungând la o altitudine de 2.034 de metri, cât şi prin peisajele pitoreşti ce îl înconjoară
Ce scria România Liberă în 1974
Construit între anii 1970-1974, la realizarea spectaculosului drum, care a implicat şi numeroase sacrificii, ”au lucrat mii de oameni (…) militarii forţelor armate, unităţi de genişti, care au adus o contribuţie hotărâtoare la realizarea Transfăgărăşanului” şi ”mii de muncitori, mineri, tehnicieni, ingineri şi proiectanţi la unităţile Ministerelor Energiei Electrice, Transporturilor şi Telecomunicaţiilor”.
Ce relata şi Scânteia
“Dacă a nins, dacă a plouat, dacă a dat lapoviţă sau grindină, dacă a fost ger, munca a continuat ca şi pe vreme bună: cei de la înaintări s-au căţărat pe ţancuri legându-se cu coarde de vreun brad şi acolo unde nu mai erau brazi de-un colţ de stâncă: au săpat găuri adânci cu ranga şi cu târnăcopul, au cărat explozibilul, au dat foc fitilelor detonante şi numai ei ştiu cum s-au grăbit spre adăposturi; buldozeriştii au împins vagoane de rocă, conducându-şi maşinile la înălţimile la care zboară avioanele, pe acolo pe unde nu trecuse picior de om, drum tăiat în stâncă la marginea unor adâncimi de zeci şi de sute de metri”, scria Scânteia la data de 17 iunie 1971).