O ducem prost pentru că trăim în cea mai săracă țară din UE, până și vecinii bulgari s-au decuplat de noțiunea „sărăcanii europeni”. Alte țări, și tot foste comuniste, ne dau cu tifla. Asta e România de azi.
Industrie, infrastructură, investiții, turism, educație, medicină sau apărare – sunt toate proiecte ratate de peste 30 de ani.
O șleahtă de incompetenți și hoți, indiferent din ce guverne au făcut parte, ne-au aruncat într-o prăpastie a stagnării – de acolo nu mai iese nimeni.
Dacă n-ai pile, e greu să trăiești în țara asta, țară în care președintele Ionannis promovează golful și o numește stat eșuat. Sasul încostumat „Top Gun” nu e Iliescu, Constantinescu sau Băsescu, dar mare brânză n-a făcut, a ucis speranțele celor care l-au ales.
Dar trebuie să trăim cumva aici, acest stat- prin constituție – este obligat să asigure un trai decent cetățenilor săi. Asigură pe naiba, sarabanda prețurilor, o mișcare mafiotă care are puține legături cu inflația –corporații străine prosperă – sau cu războiul din Ucraina, a devenit un inevitabil normal.
Avem cea mai scumpă mâncare din UE, raportat de venituri. România e o țară cu patru anotimpuri, propice agriculturii – și are milioane de hectare pentru culturi. Dar la noi totul a devenit un lux. Nu e o metaforă, e o rușine.Brânza și o mână de măsline erau mâncarea săracului- meniul inclus în toate cârciumile din perioada interbelică.
Nu mai putem acuza moștenirea lui Ceaușescu – dobitocul îmbătrânit și ticălos nu mai era pe fază cu lumea în care trăia. Dar noii dobitoci, apăruți după 1989, i-au cam lustruit imaginea de negustor dibaci și cu biciul pe populație. Poate nu ne-a căzut bine democrația, poate e un alt experiment eșuat.
Sărăcia nu e abstractă, este chiar realitatea. Asta se întâmplă acum, cu asta ne raportăm. E singurul „proiect” românesc dus la îndeplinire.