Ziua de duminică, 21 decembrie 2025, marchează solstiţiul de iarnă, momentul astronomic care anunţă oficial începutul iernii şi aduce cea mai scurtă zi din an. Este ziua în care durata luminii naturale ajunge la minimum, iar noaptea devine cea mai lungă din întregul an.
După solstiţiu, zilele vor începe să crească treptat, chiar dacă temperaturile scăzute şi vremea specifică iernii se vor accentua în lunile următoare.
Solstiţiul de iarnă şi începutul iernii astronomice
Cuvântul „solstițiu” provine din latinescul solstitium, format din „sol” – soare și „sitium” – a se opri, evocând impresia că astrul rămâne nemișcat pe cer, oferind oamenilor un reper sigur pentru observarea anotimpurilor și a schimbării timpului.
Pe 21 decembrie, durata zilei este minimă deoarece traiectoria aparentă a Soarelui pe cer este cea mai scurtă. După momentul exact al solstiţiului de iarnă, zilele încep să crească treptat, chiar dacă diferenţa este iniţial aproape insesizabilă. Fiecare zi va aduce însă câteva secunde sau minute în plus de lumină, semn că ciclul natural al anului începe să se inverseze.
Deşi iarna meteorologică începe la 1 decembrie, solstiţiul de iarnă din 21 decembrie este reperul care marchează începutul iernii astronomice. Acest moment este esenţial pentru astronomi, deoarece defineşte schimbarea sezonului din punct de vedere ştiinţific şi influenţează ritmurile naturale ale mediului înconjurător.
Solstițiul de iarnă 2025: tradiții
Solstiţiul de iarnă a fost, din cele mai vechi timpuri, un moment cu o puternică încărcătură simbolică. În tradiţiile populare româneşti, această perioadă era considerată una magică, în care lumina începea să învingă întunericul. Oamenii aprindeau focuri, rosteau colinde şi respectau ritualuri menite să alunge spiritele rele şi să aducă noroc şi belşug în anul următor. De asemenea, nu este bine să fii singur în această noapte, cea mai lungă din an, şi nu trebuie să gândeşti negativ, pentru a nu avea probleme în anul care vine.
În unele sate, oamenii urcau pe dealuri cu torțe aprinse pentru a întâmpina răsăritul Soarelui, iar aceste ritualuri erau însoțite de petreceri, rugăciuni și dansuri menite să aducă protecție și prosperitate comunității.
În ţările nordice, acest moment este asociat cu festivaluri ale luminii, menite să combată simbolic întunericul prelungit al iernii. În culturile antice, precum cele celtice sau nordice, solstiţiul era considerat începutul unui nou ciclu solar şi era marcat prin ceremonii dedicate renaşterii Soarelui. Chiar şi în prezent, în unele regiuni, solstiţiul de iarnă este sărbătorit prin adunări, aprinderea focurilor sau ritualuri de recunoştinţă pentru trecerea cu bine peste anul care se încheie.
De-a lungul mileniilor, oamenii au construit monumente pentru a marca solstițiile și a interpreta mișcarea Soarelui și a stelelor, folosind aceste construcții drept calendare naturale. Printre cele mai cunoscute se numără Stonehenge în Marea Britanie, Newgrange în Irlanda, Machu Picchu în Peru, dar și Piramidele și Sfinxul din Giza. În România, Sarmizegetusa Regia reprezintă un exemplu unic de ingeniozitate a civilizației dacice în domeniul astronomiei.