Tactica trenurilor private, aplicată și în Sănătate: spitalele private tratează doar bolnavi ”rentabili”Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) a tras un semnal de alarmă asupra direcției în care se îndreaptă reforma sistemului public de sănătate, arătând că reformele prezentate de Guvernul Bolojan riscă să devină instrumente de favorizare a intereselor de afaceri private în dauna sistemului public și a angajaților care asigură peste 80% din serviciile medicale acordate populației. Doar 56,63% din banii CNAS merg către spitale publice, restul fiind direcționat către alte entități, multe private, iar cea mai mare problemă o reprezintă creșterea continuă a numărului de furnizori privați intrați în contract cu CNASS, susține federația.
Analiza evoluției finanțării sistemului public de sănătate s-a concentrat doar pe funcționarea spitalelor publice, ratând cea mai importantă cauză a creșterii cheltuielilor publice: finanțarea din banii publici a unităților private de sănătate, a semnalat Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR).
Potrivit acesteia, creșterea continuă a serviciilor medicale private finanțate din banii publici, corelată cu o pondere semnificativă a raportărilor problematice, a fost ocolită în seria problemelor care grevează sistemul public de sănătate. Dacă se adaugă faptul că la ora actuală o parte dintre medicii rezidenți, plătiți din banii publici, lucrează în unitățile private de sănătate, avem o imaginea mult mai adecvată asupra amplorii acestei categorii de probleme, susțin sindicaliștii din sistem.
” Premierul României a acuzat nivelul ridicat al cheltuielilor cu salariile din spitalele publice, ignorând deliberat contextul european și realitățile bugetare. Datele reale arată că ponderea salariilor în cheltuielile spitalelor publice este de 67,83%, în linie cu valorile din alte state UE, doar 56,63% din banii CNAS merg către spitale publice, restul direcționat către alte entități, multe private, cheltuielile salariale din spitalele publice reprezintă 38,41% din totalul cheltuielilor publice de sănătate, iar sporurile sunt sub limita legală de 30%, situându-se în prezent la o medie de 27,15%”, a precizat FSSR.
Declarațiile lui Bolojan, demontate ”pas cu pas”
Declarațiile premierului referitoare la sporuri și salarizare reflectă o gravă neînțelegere a specificului muncii în spitalele publice, susțin sindicaliștii. Sporurile se acordă pentru riscuri reale, nu pentru număr de pacienți, iar reducerea lor ar fi un atac direct asupra protecției sănătății angajaților.
”Există un aspect adițional care accentuează neîncrederea angajaților în guvernanți: deși Ilie Bolojan a negat reducerea sporurilor din sănătate, în realitate prin OUG nr. 36/2025 a redus toate sporurile din Anexa nr. 3 a Regulamentului de sporuri aplicabil sănătății și drepturile de concediu de odihnă suplimentar aferente acestor condiții de muncă. Mai mult, reforma propusă vizează doar spitalele publice, ignorând selectiv costurile și raportările din sectorul privat. Sistemul DRG are limitări sistemice, iar spitalelor publice le sunt impuse standarde la care unitățile private nu sunt supuse. Mai mult, spitalele private externalizează costurile către stat, selecționând doar pacienții <<rentabili>>”, a arătat FSSR.
Se privatizează sistemul public
FSSR a avertizat asupra unei dinamici periculoase: fondurile publice sunt tot mai frecvent direcționate către furnizori privați, fără control, fără transparență și fără o corelare cu nevoile reale ale populației. Acest fenomen de „privatizare a banilor publici” riscă să deturneze funcția socială a sistemului public de sănătate, consideră sindicaliștii. Totodată, sistemul DRG generează cerere indusă de servicii medicale în toate statele în care a fost introdus. Cu alte cuvinte, în discuție este o problemă de sistem ce necesită o abordare adecvată, nu o culpă a spitalelor publice. Datorită modului de calcul al nivelului decontărilor serviciilor medicale (stabilirea tarifelor de decontare în funcție de bugetul existent), dacă fiecare spital aplică optimizarea raportărilor, atunci beneficiile ei se distribuie în mod simetric.
”Nu este important doar numărul de pacienți, ci și situația acestora. Deoarece sistemul privat practică o selecție a pacienților în funcție de situația financiară, este evident că spitalelor publice le revin toți pacienții cu venituri foarte mici sau lipsiți de venituri, sărăcia fiind asociată cu o creștere semnificativă a morbidității. Este firesc ca în aceste condiții costurile per pacient ale spitalelor publice să fie mult mai mari. Pe de altă parte, spitalele publice au fost profund afectate de includerea lor în activitatea specifică pandemiei, aceasta afectând relevanța datelor privind numărul de pacienți din anii anteriori”, au mai precizat reprezentanții FSSR.
