În timp ce aproape 200 de națiuni s-au reunit săptămâna trecută la summitul COP27 al Națiunilor Unite privind clima, o țară a anunțat o schimbare puțin observată, care pune în lumină ceea ce se întâmplă în culisele diplomației globale în materie de energie.
Potrivit Bloomberg, Japonia a redenumit compania sa de stat de resurse naturale, care ajută companiile locale să investească în proiecte de petrol, gaze naturale și minerit în străinătate, în „Organizația Japoneză pentru Metale și Securitate Energetică”.
Poate părea o schimbare banală de nume, dar este un indiciu important al priorității pe care o au multe state, în special în Asia. Securitatea energetică este pe primul loc.
De asemenea, contează faptul că Japonia conduce o astfel de concentrare, deoarece Tokyo va prezida Grupul celor șapte națiuni în 2023, ceea ce îi oferă un amvon puternic pentru a modela agenda globală.
În lumea resurselor naturale, factorii de decizie politică se confruntă de mult timp cu o triplă problemă: cum să asigure securitatea aprovizionării, să mențină prețurile la un nivel scăzut și să protejeze mediul înconjurător – în același timp și pentru produse de bază, de la țiței, la grâu și aluminiu. O astfel de problemă a însemnat deseori că unul dintre cele trei obiective cedează locul celorlalte două.
Actuala criză energetică obligă guvernele să își cântărească din nou prioritățile. Securitatea și accesibilitatea revin puternic. Adevărat, factorii de decizie politică insistă că nu dau înapoi în lupta lor împotriva schimbărilor climatice. Dar este clar că mediul nu mai este prioritatea absolută.
Noul accent pe securitate este un motiv-cheie pentru care COP27 a făcut atât de puține progrese în ceea ce contează cu adevărat pentru lupta împotriva schimbărilor climatice – și anume, nevoia de a reduce consumul de combustibili fosili și emisiile de gaze.
În multe privințe, acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. În ciuda afirmațiilor conform cărora criza energetică nu ar deraia lupta împotriva schimbărilor climatice, este pur și simplu imposibil ca guvernele să nu-și regândească obiectivele de urgență.
Chiar și cele mai bogate țări grupate în clubul OCDE suferă. În acest an, vor cheltui 17,7% din produsul lor intern brut pe energie, al doilea cel mai mare nivel înregistrat vreodată și aproape egalând procentul de 17,8% din 1980-1981, în timpul celui de-al doilea șoc petrolier.
Economia globală a investit insuficient în aprovizionarea cu petrol și gaze, iar prețurile vor rămâne probabil mai ridicate decât ar fi trebuit să fie. Soluția ar fi reducerea cererii – și rapid.
Iarăși imposibil Deocamdată, cererea de combustibili fosili este în creștere, petrolul, gazele și cărbunele ar putea stabili noi recorduri de consum în 2023.
