Tulburările provocate pe piețele mondiale de îngrășăminte sunt considerate de ONU drept un risc-cheie pentru disponibilitatea alimentelor în 2023.
O mare parte a lumii se bazează doar pe câteva națiuni pentru majoritatea îngrășămintelor sale – în special Rusia și China.
La fel cum semiconductorii au devenit un paratrăsnet pentru fricțiunile geopolitice, la fel și cursa pentru îngrășăminte a alertat SUA și aliații săi cu privire la o dependență strategică pentru un input agricol care este un factor determinant pentru securitatea alimentară.
Acest lucru a propulsat îngrășămintele – și cine le controlează – în prim-planul agendei politice din întreaga lume. În timp ce produsele agricole rusești, inclusiv cele trei tipuri principale de îngrășăminte – potasă, fosfat și azot – nu sunt vizate de sancțiuni, exporturile rămân limitate printr-o combinație de întreruperi în porturi, transporturi maritime, bănci și asigurări.
Magnatul rus al îngrășămintelor Andrei Melnicenko, fondatorul EuroChem Group, susține că regimul de sancțiuni al Uniunii Europene a blocat comerțul într-o asemenea măsură încât va cauza o reducere totală a livrărilor de aproximativ 13 milioane de tone până la sfârșitul acestei luni. Melnicenko este el însuși supus sancțiunilor.
Situația este exacerbată și de decizia Chinei, un important producător de îngrășăminte azotate și fosfatice, de a impune restricții asupra exporturilor pentru a proteja aprovizionarea internă, restricții care nu vor fi ridicate decât cel mai devreme la mijlocul anului.
Deși prețurile au scăzut cu peste 50% față de vârful de anul trecut, fermierii din Asia de Sud-Est și Africa rămân mai expuși decât omologii lor din America de Nord, China sau India, potrivit Bloomberg Intelligence. Banca Africană de Dezvoltare a avertizat că reducerea utilizării îngrășămintelor ar putea însemna o scădere cu 20% a producției de alimente la nivel mondial.
Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură a înființat anul trecut un instrument de urmărire a comerțului care arată că mulți importatori neți din America Latină, Europa de Est și Asia Centrală depind de Rusia pentru mai mult de 30% din toate cele trei ingrediente principale de îngrășăminte.
Iar în Ucraina, considerată de ani de zile grânarul Europei, ministrul agriculturii a anunțat în ianuarie că recolta de cereale din această vară va fi afectată, deoarece au fost achiziționate și aplicate mai puține substanțe nutritive în toamnă.
Cursa pentru aprovizionarea cu îngrășăminte a generat eforturi de încurajare a autosuficienței. Într-un ecou al Legii Chips Act, care a pus la dispoziție 50 de miliarde de dolari pentru producția de semiconductori din SUA, administrația președintelui Joe Biden a anunțat subvenții în valoare de 500 de milioane de dolari pentru a crește producția de îngrășăminte fabricate de companii americane.
Dar America Latină depinde de importuri pentru 83% din îngrășămintele aplicate, mai ales din Rusia, China și Belarus, conform Institutului Internațional de Cercetare a Politicii Alimentare, cu sediul la Washington.
Președintele rus Vladimir Putin dă vina pe sancțiuni pentru întreruperea aprovizionării cu îngrășăminte din Rusia, afirmând la sfârșitul lunii noiembrie că peste 400.000 de tone au fost înghețate în porturile europene.
ONU spune că problema de bază constă în faptul că asigurătorii de transport maritim nu doresc să acopere încărcăturile rusești, iar băncile agricole nu pot efectua tranzacții financiare deoarece sunt deconectate de la SWIFT.