Am fost recent la Direcția Generală de Taxe și Impozite Locale din sectorul 1. Și sincer… m-a lovit realitatea românească direct în plex. Clădirea, proaspăt renovată. Arată frumușel la exterior, un strat nou de vopsea, uși care nu mai scârțâie. Dar înăuntru? Un cuptor. O saună. Un loc în care oamenii stau la coadă în aer încins, transpirând până li se lipește cămașa de piele.
Nu există aer condiționat. În 2025, într-o clădire publică „modernizată” cică, din centrul Bucureștiului, nu există aer condiționat.
CINE și-a bătut joc de oamenii care vin acolo?
Știm cine e primar în sectorul 1, nu? Îl vedem pe afișe, pe panouri, la inaugurări sterile și „inspecții” cu zâmbetul pe față. Dar nu îl vedem când oamenii se sufocă în clădirile publice. Nu îl vedem să vină acolo fără escortă, fără camere, să stea și el o oră în aerul acela irespirabil. Să vadă ce înseamnă „servicii publice” sub mandatul lui.
În schimb, ce face administrația din sectorul 1?
Spală trotuarele din Piața Amzei cu drone. Da, ai auzit bine! Nu avem aer în instituții, dar avem drone care curăță dalele de praf. Poate pentru că acolo nu se transpiră. Sau poate pentru că se filmează bine.
Dar dacă ești cetățean și ai nevoie de un buletin, o adeverință, o întrebare la ghișeu, ești pe cont propriu. Adu-ți evantaiul, o sticlă cu apă și răbdarea sfinților. Pentru că primarul e ocupat cu altceva. Cu orice, mai puțin cu nevoile tale.
Sectorul 1, o bătaie de joc pe bani publici
Clădire „renovată”, dar fără aer. Servicii „digitale”, dar tot stăm fizic la cozi. Primar „preocupat”, dar fără nicio grijă reală pentru cum trăiesc și respiră cetățenii. Asta e realitatea în sectorul 1. Și e de o ipocrizie revoltătoare.
Și nu, nu e vorba doar despre disconfort. E vorba despre dispreț. Despre o administrație care nu respectă oamenii, dar cere impozite, taxe și voturi cu nerușinare.
Cât timp mai acceptăm să murim de cald în clădirile statului, în timp ce ne conduc oameni care nu dau doi bani pe cei care-i plătesc?