Explozia preţurilor la îngrăşăminte va duce la falimente în agricultura românească, iar aceste costuri se vor propaga pe lanţul alimentar şi în coşul zilnic al consumatorului, avertizează Ionel Arion, preşedintele Federaţiei Naţionale Pro Agro şi fondator al Alianţei pentru Agricultură şi Cooperare.
“Fermele mici nu vor mai aplica deloc îngrăşăminte, nu vor mai aplica tratamente şi în 2 -3 ani se vor închide dacă va rămâne acelaşi trend, pentru că nu au cum să cumpere îngrăşăminte. Practic, acestea sunt la fel de scumpe ca şi motorina, dacă ne gândim că unele trec de 4.000 de lei tona.(…) Cu siguranţă vom vedea în 2-3 ani falimente în agricultură, preluări abuzive de ferme cum se întâmplă şi acum, concentrarea suprafeţelor de teren în mâinile fondurilor de investiţii care îşi permit să negocieze chiar producţia pe jumătate de an a unor fabrici de îngrăşăminte”, a declarat Arion.
El a precizat că la ora actuală nu mai există pe piaţă îngrăşăminte chimice sub 3.000 de lei/tona, un preţ de trei ori mai mare decât la începutul acestui an, dar cel mai grav lucru este că nu mai există azotat de amoniu pe piaţă, pentru că s-au închis fabrici mari din Europa din cauza lipsei de materie primă.
Prin urmare, “fermierii vor lucra efectiv în pierdere din cauza costurilor ridicate cu îngrăşăminte”, iar subvenția pentru compensarea unei pierderi de venit sau accesul consumatorului la o hrană ieftină, “nu va mai avea niciun efect”.
Dacă criza energetică a scumpit îngrășămintele, liderul Pro Agro consideră că mai există un factor îngrijorător: decizia UE de a adopta “strategiile verzi” Farm to Fork şi Green Deal, care vor împovăra și mai mult agricultura.
“O să vedeţi că scumpirile vin cam în această perioadă, odată cu lansarea acestor strategii. Cu toţii ne dorim un mediu sănătos, dar nu agricultura este cea care trebuie să deconteze. Sunt industrii mult mai poluante decât agricultura, care acum prosperă, pe fondul acestei crize şi mă gândesc la transportul naval, unde 70% din mărfurile mondiale se transportă maritim. Unde este un echilibrul în toate deciziile celor de la Bruxelles?”.