Schimbare majoră! Executările silite, doar pe o pătrime din salariu

Popririle pentru orice fel de datorii, în afara pensiilor alimentare, nu se vor mai putea face decât pentru o pătrime din salariu, față de o treime, cât este prevăzut în prezent, se arată într-un proiect de lege inițiat de deputați. Doar în cazul în care există mai multe urmăriri asupra aceleiași sume se poate executa silit o treime din venituri, se prevede în noul act normativ.

Creditorii nu vor mai putea executa silit decât maxim o pătrime din salariile debitorilor și nu mai mult de o perioadă de 10 ani, indiferent de cuantumul restului de credit neachitat, potrivit unui proiect de lege al deputaților. Astfel, salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume care se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite până la o pătrime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii în afara sumelor datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocație pentru copii. ”Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi o treime din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel. Veniturile din muncă sau orice alte sume care se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depăşeşte o treime din acest cuantum”, se precizează în proiectul de act normativ. Mai mult, în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească niciun act sau demers în vederea recuperării creanței sale, executarea se perimă de drept. Perimarea constă în stingerea/încetarea procesului în faza procesuală îi care se găsește, din cauza ramanerii lui în nelucrare, din culpa părții, pe întreaga perioadă prevăzută de lege. Perimarea executării silite reprezintă sancțiunea pe care legiuitorul a prevăzut-o pentru un creditor care, nefiind diligent în cadrul procedurii de executare silită, dovedeşte dezinteres în recuperarea propriei creanţe, explică deputații.

Atrași de bănci în capcane

Inițiatorii proiectului legislativ arată că, în perioada 2005-2006, băncile comerciale au formulat oferte de creditare foarte generoase către mediul de afaceri şi persoanele fizice din România, ajungându-se într-o scurtă perioadă, chiar la acordarea de credite cu cartea de identitate. ”Cetățenii români au năvălit la contractarea unor astfel de credite pentru diferite nevoi personale, din moment ce, condiţiile impuse de bănci erau atât de accesibile, dar cu rate ale dobânzilor exagerat de mari şi comisioane ascunse, pe care foarte mulţi cetăţeni români nu le-au luat în seamă la contractarea creditului. În timp, s-a dovedit că cele mai multe dintre aceste credite nu au mai putut fi achitate şi, în mod firesc, au devenit sursă de încărcare a creditului iniţial, cu o sumedenie de penalităţi împovărătoare care încet, încet, au condus băncile spre procedura executării silite a debitorilor. Unii dintre debitori, neavând garanţii ipotecare, au fost supuşi procedurilor de executare silită a veniturilor din salarii şi pensii, conform art. 729 din Codul de procedură Civilă care prevede înfiinţarea popririlor în cuantum de 1/3 pentru un singur creditor şi 1/2 pentru mai mulţi creditori, în cazul pensionarilor și celor cu venituri mici acest lucru însemnând imposibilitatea asigurării mijloacelor de subzistență”, se arată în expunerea de motive a proiectului legislativ.

Jumătate din venituri, reținute pe viață

Deputații mai semnalează, în motivarea emiterii actului normativ, că există foarte mulți debitori cărora li s-au poprit prin executor judecătoresc toate bunurile mobiliare şi imobiliare și care, până la sfârşitul vieţii, sunt expuşi reţinerilor de 50% din veniturile realizate. ”În situaţii similare au ajuns şi administratorii sau acţionarii firmelor care au avizat documente bancare (CRC, B.O. etc) ca şi formă suplimentară de garantare a unor credite pentru firmă, şi, în urma declanşării procedurii de insolvenţă sau faliment, au intrat în procedură de executare silită.