Ce vedem că se întâmplă în 2022 pare un scenariu de film horror scris special pentru Europa. Război și foamete, asta ni s-a pregătit! „Operațiunea specială” rusă din Ucraina a fost pretextul folosit pentru declanșarea ofensivei totale împotriva revenirii la normalitate, pe care o încercam cu toții după doi ani de teroare sanitară (Covid-19). Și iată cum, în numai șase luni din acest an, avem deja un sângeros conflict armat și o foamete ce amenință „Bătrânul continent”!
Globalismul neomarxist încearcă să-și impună cu forța politica. Problema este că o lume care să supraviețuiască exclusiv din „capitalism verde” reprezintă utopia supremă, iar europenii pur și simplu nu sunt pregătiți să fie luați de fraieri.
Cel puțin nu în această chestiune.
Pseudoecologia sau cum se vrea subjugarea omului
Primii care s-au revoltat au fost fermierii olandezi, cei care au început o insurecție populară împotriva unui proiect de lege dăunător agriculturii locale. Protestele batave s-au răspândit rapid, devenind un fenomen internațional. În weekend, și italienii au mărșăluit, la fel cum vinerea trecută au făcut-o polonezii.
Semnalul este clar – agenda scrisă la Davos nu va fi primită atât de ușor în toate țările, iar guvernele naționale se pot aștepta la o puternică rezistență populară.
În Olanda, premierul Mark Rutte vrea cu orice preț să impună o lege referitoare la reducerea emisiilor de oxid de azot cu 95% până în anul 2030. Acest compus chimic gazos provine în principal din urina bovinelor, a porcilor și a altor animale, dar poate fi găsit și în amoniacul utilizat în îngrășăminte. Agricultorii olandezi susțin că măsura va duce la dispariția a cel puțin 30% din ferme, iar restul vor fi obligate să-și reducă numărul de animale din unități. Nemulțumirea protestatarilor este justificată și de faptul că lupta împotriva azotului nu afectează și alte sectoare din economie, cum ar fi industria aeriană. Din această perspectivă, subiectul pare nimic altceva decât un atac promovat de militanții ecologiști împotriva agroindustriei.
Olanda, dependentă de agricultura locală
Agroindustria este un sector foarte important al economiei olandeze. În prezent, țara are aproximativ 55.000 de întreprinderi rurale, a căror valoare cumulată se apropie de 100 de miliarde de euro.
Instabilitatea sectorului a dus, însă, la crize și tensiuni. Azi, fermierii batavi protestează cu toată forța – blochează aprovizionarea cu alimente în orașe, iar asta înseamnă rafturi goale și prețuri mărite. De câteva zile, televiziunile din Țările de Jos transmit imagini apocaliptice din marile hypermarketuri, acolo unde pot fi văzuți oameni disperați să găsească produse de bază.
Poliția, folosită ca forță de represiune
Cum era de așteptat, autoritățile au folosit Poliția ca forță de represiune, iar mulți protestatari au fost împușcați de „oamenii legii”.
Însă nici măcar furia pe care Mark Rutte a aruncat-o asupra oamenilor n-a fost suficientă pentru a opri răspândirea protestelor, care s-au întins în multe alte țări din Europa. Fermierii din Italia, Polonia și Germania s-au alăturat colegilor olandezi și deja vorbim despre un fenomen social.
Deoarece presiunea privind impunerea politicilor ecologice este o agendă globală, cu stimulente internaționale puternice oferite guvernelor care aprobă măsuri împotriva emisiilor de gaze, se consolidează formarea unui front unit între fermierii europeni. Acești lucrători din mediul rural împărtășesc în comun teama că efectele directe ale unor astfel de măsuri vor duce la falimentul întreprinderilor rurale care garantează veniturile țărănimii. În același timp, guvernele naționale par puțin preocupate spre deloc de problemele fermierilor, ele fiind interesate doar să respecte agenda capitalismului corporatist ce i-a fost impusă.
De ce tace presa mainstream
În mare parte, subiectul subiectul a fost ignorat de agențiile media occidentale. În titlurile principalelor ziare din Vest, problemele cele mai discutate sunt conflictul din Ucraina și diversele crize politice de pe mapamond. În același timp, cazul fermierilor europeni rămâne în mare parte ignorat, asta deși putem anticipa o potențială criză europeană.
Obiectivul acestei strategii a mass-media mainstream este de a nu transmite spre opinia publică argumentele fermierilor, în același timp răspândindu-se ideea că „Green Agenda” este ceva pozitiv pentru noi toți. La fel s-a întâmplat și cu alte evenimente, cum ar fi protestele șoferilor de camioane din Canada, când marșul împotriva dictaturii sanitare a fost ignorat de agențiile media pentru a preveni răspândirea revoltelor antivaccinare.
Este evident că preocupările legate de mediu sunt legitime, dar, de asemenea, pare clar că lanțul de aprovizionare cu hrană nu poate fi întrerupt brusc doar pentru că se vrea o lume „corectă din punct de vedere ecologic”. În același mod în care există un interes uman în conservarea resurselor naturale pentru generațiile viitoare, există un interes uman în hrănirea populației actuale. Iar furnizarea de alimente într-un mod satisfăcător va deveni imposibilă dacă guvernele occidentale continuă să promoveze agenda corporațiilor.