România, programată să fie doar piață de desfacere. Producătorii trebuie îngropați

Statul român ne vrea proști și săraci. Sau ăia din afară, care manevrează marionetele din vârf. Orice încercare de dezvoltare a țării a fost înăbușită cu succes. Un exemplu ar fi fabrica de procesare legume-fructe și pește de la Vidra, construită de un privat, pe bani europeni. În 2005, când a terminat-o, băieții i-au spus să o închidă și i-au dat 60% din bani. ”Cine era șeful băieților? Dacian Cioloș”, ne spune fostul președinte al Casei de Comerț Unirea, Adrian Izvoranu.

Casa de Comerț Unirea a fost ultima zbatere a țării în încercarea de a-și salva producătorii autohtoni. Pe model irlandez, micii producători ar fi vândut marfa către magazinele Casei de Comerț Unirea. Mai mult, societatea cu capital de stat ar fi achiziționat sau ar fi construit fabrici de procesare și depozite pentru legume-fructe, ajutând fermele de familie, dar și producătorii din bazinele legumicole să-și vândă marfa. Dar cel mai important beneficiu era scăderea importurilor agroalimentare, care, an de an, dă peste cap deficitul balanței comerciale. Ce-au făcut liberalii când au venit la Guvern, în 4 noiembrie? Au distrus și au închis tot. Acum, Casa de Comerț Unirea are 5 milioane de lei pierdere, deși nu funcționează, și 90 de milioane de lei în cont, pe care nu îi folosește în scopul pentru care a fost creat societatea. Fostul președinte al Casei de Comerț Unirea, Adrian Izvoranu, a vrut să cumpere fabrica de procesare de la Vidra, să fie a statului, însă nu a mai apucat. Nici nu cred că ar fi avut vreo șansă.

”La Vidra există un proiect cu o fabrică de conserve de legume și de pește, făcută de un privat, cu o capacitate de 6.000 de tone, făcută la cheie în 2005, cu câteva milioane de euro, bani europeni, pe SAPARD. După ce a finalizat fabrica au venit băieții și i-au spus să o închidă. I-au dat 60% din banii investiți doar ca să o închidă. Băiatul șef, care a comandat această crimă, a fost Dacian Cioloș. Fabrica este și acum în insolvență și este de vânzare. Ajunsese pe vremea când am descoperit-o eu la 700.000 de euro. Eu nu am văzut o fabrică de procesare mai modernă și mai utilată ca asta. Avea depozite speciale pentru pește la minus 40 de grade, nu are nimeni așa ceva. La linia de legume-fructe avea singura instalație din România care știa să facă salată de vinete automat. Când toată lumea urlă că nu avem produse românești în piață, eu am la Vidra o fabrică cu capacitate de 6.000 de tone, pusă în mijlocul unui bazin legumicol, care stă închisă”, ne-a declarat Adrian Izvoranu, fostul președinte al Casei de Comerț Unirea.

Magazine pentru fermieri

Scopul înființării Casei de Comerț Unirea a fost de a crea un mecanism economic, controlat de stat, care să poată să permit aducerea în piața internă și, ulterior, în piața externă, a produselor agroalimentare autohtone. Unul dintre obiective era colectarea și valorificarea produselor din legumicultură, de la micul producător, adică ferma de familie, și bazinele legumicole. ”România are 2,5 milioane de gospodării care pot produce, cu suprafețe de sub 5 ha, dar peste 5.000 de mp. Și atunci ne-am orientat către clusterul agricol, care este o invenție irlandeză, cu un grup de mici producători, care nu trebuie să fie înregistrați nicăieri. Aceștia livrează către un producător local, care face procesarea primară după rețete tradiționale. Singurul care trebuie să-și facă firmă este cel care colectează de la localnici produse, pentru că trebuie să fie sub control, să plătească impozite, taxe. Iar acești producători vindeau către magazinele Casei de Comerț Unirea, care avea în proiect bugetate 80 de astfel de magazine în țară”, ne-a precizat Adrian Izvoranu, fostul președinte al Casei de Comerț Unirea.

Depozit abandonat

A doua linie de dezvoltare, tot pe legume-fructe, era colectarea, depozitarea și pregătirea pentru procesare, ne spune Adrian Izvoranu, iar pentru asta s-a făcut primul pas, s-a achitat avansul pentru un depozit cu atmosferă controlată la Focșani. Depozitul permitea conservarea în stare proaspătă a legumelor și fructelor timp de 6 luni și se afla în mijlocul unei livezi, de 37 ha. ”Am vrut să cumpărăm și depozitul și livada și am plătit avansul de 4 milioane lei, din 8 milioane de lei. Cu 3 zile înainte să dăm restul de bani, toată treaba a picat, că se pregăteau să vină ceilalți, în 4 noiembrie, și nimeni din CA nu a mai avut curajul să semneze. Evident că, odată cu schimbarea Guvernului, totul s-a sistat. Avansul nu cred că este încă pierdut, pentru că omul care vinde nu vrea să o dea străinilor și așteaptă să o ia statul român”, ne-a mai spus Adrian Izvoranu.