Obișnuiți să fim printre ultimii în UE la cam toate capitolele, iată că există un domeniu în care ocupăm, de departe, primul loc. Este vorba despre procentul din populație care locuiește în case cu un proprietar, care este, în România, de 95,3%, următoarele în acest clasament fiind Croația (82,8 %) și Bulgaria (82,6 %). Codașele Europei sunt, surprinzător, țările cele mai dezvoltate, Germania, Danemarca și Austria.
Faptul că România este o țară de proprietari, datorită grelei moșteniri comuniste, a făcut ca populația să poată, cumva, supraviețui, în ciuda tuturor greutăților și sărăciei generalizate. În pofida ironiei unora, care susțin că nu este modern să ai propria locuință, iată că ultimii ani au arătat, din plin, dezavantajele pentru chiriașii occidentali, după explozia prețurilor chiriilor în Vestul Europei.
Potrivit Eurostat, în UE, 69,9 % dintre oamenii din UE locuiau într-o locuință ocupată de proprietar, ponderea variind de la 49,1 % în Germania, 54,2 % în Austria și 59,2 % în Danemarca, singurele state membre care au mai puțin de 60 % din populație deținând propria locuință, la 90,5 % în Croația. 91,7 % în Ungaria, 92,9 % în Slovacia și 95,3 % în România. Majoritatea (43,8 %) populației UE locuia într-o locuință ocupată de proprietar, fără ipotecă sau împrumut pentru locuințe în 2021. Această pondere a fost mai mare de 60 % în 10 țări și a depășit 80 % în Bulgaria (82,6 %), Croația (82,8 %). %) și România (93,9 %). În schimb, 30,1 % din populația UE locuia în locuințe închiriate. Dintre statele membre, șase au avut o pondere care depășește această medie: Cipru (30,2 %), Suedia (35,1 %), Franța (35,3 %), Danemarca (40,8 %), Austria (45,8 %) și Germania (50,9 %). Totodată, 20,2% din cetățenii UE stau în locuințe închiriate de pe piața liberă și 9,8% în locuințe sociale.
În România procentul populației care locuiește în case cumpărate cu credite ipotecare este de doar 1,4%, la care se adaugă 93,9% cetățeni care stau în locuințe ocupate de un proprietar. În ce privește românii care și-au închiriat locuințe de pe piața liberă, procentul este de 1,3%, cel mai probabil din cauza subraportării, având în vedere numărul mic de contracte de închiriere înregistrate la Fisc. În ce privește locuințele sociale, cu chirii subvenționate parțial sau total de stat, procentul în România este de 3,5%.
Proprietari în locuințe supraaglomerate
Supraaglomerarea este determinată de procentul populației care locuiește într-o locuință cu un număr insuficient de camere, în funcție de mărimea gospodăriei, componența familiei și vârstele ocupanților acesteia. În general, 17,0 % dintre oamenii din UE trăiau într-o gospodărie supraaglomerată în 2021. Au existat diferențe considerabile între statele membre ale UE, cu o rată de supraaglomerare de peste 30,0 % în Slovacia (31,2 %), Croația (34,4 %), Polonia (35,7 %), Bulgaria (37,9 %) și România (41,0 %), atingând un vârf în Letonia, cu 41,3 %. Ponderea populației care nu poate să-și păstreze acasă suficient de cald este cea mai mare în Bulgaria și cea mai scăzută în Finlanda. Capacitatea de a menține o casă suficient de caldă depinde de o serie de factori, inclusiv de starea generală a clădirii, temperatura exterioară și costul energiei. În 2021, 6,9 % din populația UE nu și-ar putea permite să-și mențină locuința suficient de caldă. Dintre statele membre ale UE, acest procent a variat de la 1,3 % în Finlanda și 1,7 % în Austria, Slovenia și Suedia la peste 20 % din populația care trăiește în Lituania (22,5 %) și Bulgaria (23,7 %). În România, procentul a fost de 10%, iar peste acest procent s-au situat țări precum Grecia, Spania, Cipru și Portugalia.
Suprasolicitare a costurilor
Datele Eurostat arată că, în 2021, 8,3 % din populația UE a cheltuit 40 % sau mai mult din venitul disponibil al gospodăriei pentru locuințe. Această pondere a variat considerabil între statele membre ale UE. Zece state membre au raportat rate de suprasolicitare a costurilor locuințelor sub 5 %, Ungaria (2,4 %), Irlanda (2,5 %), Cipru (2,5 %), Lituania și Malta (2,7 %) având cele mai scăzute rate. În schimb, Germania (11,0 %), Bulgaria (11,6 %), Țările de Jos (12,5 %) și Danemarca (15,5 %) au avut o rată de suprasolicitare a costurilor locuințelor de cel puțin 10 %. Grecia a raportat cea mai mare rată, atingând un vârf de 28,8 %. O astfel de variabilitate între țări se poate datora nivelurilor regionale diferite ale prețurilor locuințelor, politicilor naționale pentru locuințe sociale sau subvențiilor publice și beneficiilor oferite de guverne pentru locuințe.