Ceva neobișnuit se întâmplă în Danemarca – iar alte țări din Europa ar trebui să fie atente.
Prim-ministrul danez Mette Frederiksen a stat în fața unui grup de studenți și a făcut o declarație remarcabilă: „Vom avea nevoie de o formă de reînarmare spirituală”. Puțini se așteptau la astfel de cuvinte din partea liderului social-democraților, un partid care a petrecut o mare parte din secolul XX reducând influența Bisericii în viața publică.
Premierul anunțase o consolidare militară majoră: creșterea recrutării, creșterea bruscă a cheltuielilor pentru apărare și intensificarea pregătirii strategice, relatează UnHerd. La fel ca restul Europei și NATO, Danemarca se pregătește pentru o lume mai periculoasă.
Dar există o problemă mai profundă, pe care Frederiksen – neobișnuit pentru un lider occidental – a îndrăznit să o identifice. Mulți tineri danezi nu sunt dispuși să lupte. Unii recunosc deschis că nu ar muri pentru Danemarca – nici pentru democrație, nici pentru steag, și cu siguranță nici pentru un stat modern al bunăstării care promite totul, dar nu inspiră nimic.
Această criză afectează toate societățile post-creștine și ridică o întrebare cu care trebuie să se confrunte: ce leagă un popor atunci când sistemele în care avea încredere încep să se clatine?
Într-un interviu acordat ziarului creștin Kristeligt Dagblad, Frederiksen a îndemnat Biserica să se impună ca parte vitală a națiunii. Nu este vorba de romantism religios, ci de realism politic. Recunoașterea faptului că drepturile, serviciile și protecția nu pot susține singure o societate.
Oamenii nu sunt dispuși să sufere pentru modele fiscale. Nu își riscă viața pentru democrația procedurală. Dar vor lupta pentru ceea ce consideră sacru.
Danemarca descoperă ceea ce multe state occidentale sunt pe cale să învețe: un sistem construit pe confort, drepturi și libertate personală nu lasă nimic de apărat atunci când apar greutăți. Iar greutățile – sub forma războiului, amenințărilor și sacrificiilor – se întorc pe continentul european.
Drepturile și libertățile, oricât de nobile ar fi, nu există în vid. Sunt rodul unei viziuni morale înrădăcinată în religie, într-o înțelegere comună a adevărului și binelui.
De aceea cuvintele lui Frederiksen sunt importante. Credința în sine este necesară. Nicio civilizație nu poate supraviețui, și cu atât mai puțin să se apere, fără ceva sacru la baza ei. Chiar și cei care au înlocuit Biserica cu statul social încep să simtă că pământul se mișcă sub picioarele lor.