Revoltele fermierilor, dinamită în anul electoral

Lista de nemulțumiri a fermierilor este lungă: costuri în creștere, birocrație tot mai mare, noi reglementări ale Uniunii Europene în cadrul Green Deal și importuri care le prăbușesc piețele.

Amploarea protestelor lor va avea un impact serios într-un an cu riscuri politice sporite din cauza alegerilor din UE, SUA și alte zeci de țări.

În întreaga lume, agricultura se răspândește ca un câmp de luptă cheie, notează Bloomberg. Cei aflați la putere încearcă să îi îmblânzească pe fermieri, în timp ce adversarii, de la Donald Trump la grupurile de extremă dreapta din Europa, încearcă să le exploateze furia. A devenit cea mai recentă încăierare într-un război cultural mai larg, în mare parte axat pe viteza și consecințele tranziției economice.

Au avut loc proteste în Franța, Italia, Spania, Olanda, Elveția și România. Fermierii din Polonia au fost în fruntea opoziției față de cerealele care sosesc din Ucraina vecină, forțând guvernul să se întoarcă la masa negocierilor.

În SUA, fermierii se plâng că sunt scoși din joc de marile companii. India cea înfometată se va confrunta pe 16 februarie cu o grevă națională a fermierilor, sindicatelor, organizațiilor de femei și studenților.

Luați împreună, fermierii reprezintă o provocare semnificativă pentru guvernele care trebuie să navigheze în tranziția verde, spune Chris Hegadorn, profesor de politici alimentare globale la Sciences Po din Paris.

În ultimele săptămâni, UE a dat înapoi în privința unora dintre principalele sale ambiții de mediu pentru agricultură.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a întâlnit cu reprezentanții confederațiilor agricole pentru a încerca să înlăture nemulțumirea. În Franța, principalul producător european, guvernul promite mai mulți bani pentru fermieri și respinge negocierile comerciale ale UE cu țările din America Latină.

Alegerile recente au creat precedente. În Noua Zeelandă, noul guvern al Partidului Național, favorabil agricultorilor, a propus amânarea până în 2030 a ceea ce urma să fie prima taxă pe emisiile agricole din lume.

Planurile de reducere a poluării cu azot în Olanda au dus la proteste paralizante, înainte ca fermierii nemulțumiți să-l ajute pe liderul de extremă dreapta al Partidului Libertății, Geert Wilders, să obțină o victorie electorală surprinzătoare anul trecut.

Chiar și în Brazilia, unde liderul naționalist Jair Bolsonaro a pierdut puterea în ciuda sprijinului acordat de fermieri, sectorul agricol lucrează pentru a face să deraieze agenda de mediu a președintelui Luiz Inacio Lula da Silva.

Pe hârtie, contribuția agriculturii la economia globală este mică în raport cu serviciile și industria: reprezintă mai puțin de 2 % din produsul intern brut în UE și doar 1 % în SUA, în timp ce în țările cu venituri ridicate angajează aproximativ 3 % din forța de muncă, o tendință în continuă scădere.

Cu toate acestea, agricultura rezonează mai mult într-o epocă de îngrijorare cu privire la aprovizionarea cu alimente și în condițiile în care prețurile rămân o preocupare importantă pentru alegători. Războaiele împiedică accesul la rutele de export și țările ridică bariere comerciale.

Ceea ce a amplificat neliniștea agricultorilor din Europa este costisitorul Green Deal.Se tem că politicile ecologice le vor reduce randamentele și, prin urmare, veniturile, în timp ce criza costului vieții face mai dificilă transferarea costurilor către consumatori.

Partidele de extremă dreapta și eurosceptice încearcă să profite de această situație. Populiștii antieuropeni vor fi probabil în fruntea sondajelor în nouă state membre la alegerile parlamentare europene din iunie, potrivit unui raport aflat pe masa  Consiliului European pentru Relații Externe.

Politicienii au făcut o mare greșeală: și-au imaginat că agenda ecologică este mult mai importantă decât fermierii care produc alimente. Au o lecție de învățat din revoltele care amenință cu răsturnări de situație în acest an electoral: nu se poate trăi fără agricultură.