Puțin peste 3% din populația României ar avea o șansă să se salveze în cazul unui atac aerian. Și asta pentru că adăposturile antiaeriene sunt, în marea lor majoritate, nefuncționale, în principal din cauza resurselor financiare insuficiente ale autorităților locale, a concluzionat Curtea de Conturi. Auditul instituției a fost realizat în contextul climatului geopolitic actual, marcat de tensiuni și insecuritate, fapt care impune reproiectarea întregului sistem național de adăpostire.
Lipsa condițiilor necesare protejării populației în situație de conflict armat indică nevoia reproiectării sistemului național de adăpostire, a semnalat, într-un raport, Curtea de Conturi. Instituția a efectuat un audit privind adăposturile publice pe fondul contextului geopolitic actual, caracterizat printr-un climat tensionat și de insecuritate. Concluzia a fost că actuala organizare a sistemului național de adăpostire din România nu asigură o protecție suficientă a populației în situația unui conflict armat, mai ales în zonele dens populate.
Activitatea de adăpostire a populației în caz de atac aerian nu a reprezentat o prioritate în strategia de securitate națională și nici nu a fost elaborată o concepție privind modul în care, pe timp de pace, se face pregătirea adăpostirii populației în situație de conflict armat. Reglementările privind activitatea de adăpostire a populației în caz de conflict armat și dotarea majorității adăposturilor de protecție civilă și a punctelor de comandă sunt rămase la nivelul anilor `70, susține Curtea de Conturi.
”Unele componente ale Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență (SNMSU) nu au asigurat un management eficient al activității de adăpostire a populației în situație de conflict armat. Capacitatea de adăpostire a populației în caz de atac aerian este de 3,21% (611.922 persoane) în adăposturi special construite, respectiv 5,19% (989.507 persoane), dacă luăm în considerare și alte spații de adăpostire identificate (spații de la metrou, parcări, pasaje și galerii subterane, peșteri, tuneluri, mine etc.), raportat la totalul populației rezidente (19.053.815 persoane)”, se precizează în raportul Curții de Conturi.
Intrări și ieșiri, blocate
Din totalul de 5.072 de adăposturi de protecție civilă, publice și private, 2.543 sunt neoperaționale (50,14%). Fondul de adăpostire este vechi, 73% din adăposturi, respectiv 3711, sunt construite înainte de anul 1990, iar jumătate din adăposturile existente nu îndeplinesc condițiile de funcționalitate.
Multe dintre acestea sunt insalubre, impracticabile sau transformate de proprietari în depozite, iar altele au suferit modificări, astfel încât spațiile respective nu mai corespund normativelor de adăpostire. Principalele deficiențe observate au fost lipsa garniturilor de etanșare a ușilor de acces în adăposturi, fapt ce nu mai asigură protecția persoanelor din interiorul adăposturilor, tâmplărie metalică deteriorată (ruginită, dispozitivele de înzăvorâre rupte/blocate), din cauza umidității crescute din interiorul subsolurilor imobilelor, defecțiuni ale sistemelor de ape pluviale sau scurgeri ale blocului ce au condus la inundarea subsolurilor și implicit a adăposturilor, precum și instalații electrice dezafectate total sau parțial.
Totodată, s-a mai constatat că nu au fost realizate sau au fost scoase din funcțiune instalațiiile de filtro-ventilație, ieșirile de salvare de tip „săritură de lup” au ușile de acces blocate sau prezintă urme de uzură, sunt colmatate cu deșeuri sau pământ, iar capacele de ieșire de salvare sunt astupate cu asfalt din perioada amenajării parcărilor rezidențiale în zona de dispunere a adăposturilor sau asfaltării trotuarelor sau străzii.
Nu sunt bani
Fondurile necesare pentru operaționalizarea adăposturilor de la nivelul UAT-urilor din 25 de județe au fost estimate la 278 milioane lei. Administratorii/ proprietarii de adăposturi de protecție civilă invocă faptul că remedierea deficiențelor pentru întreținerea în stare bună de funcționare a adăposturilor de protecție civilă (fondul de adăpostire fiind destul de vechi) implică investiții și costuri mari. De asemenea, un impediment important este insuficiența fondurilor la nivelul bugetelor locale, determinată de utilizarea acestora pentru cheltuieli de funcționare curentă și servicii de utilitate publică necesare funcționării comunității.