Ministrul USR al Mediului a amenințat cu elaborarea unei legi drastice împotriva cetățenilor care fotografiază sau hrănesc urșii, aceștia fiind considerați responsabili pentru atacurile animalelor sălbatice. În ce privește studiul plătit de Comisia Europeană, care a demonstrat clar că avem de 3 ori mai mulți urși decât permite habitatul, acesta a avut doar rol de recensământ pentru a da satisfacție celor din UE în ce privește conservarea cu sfințenie a biodiversității.
Promisiunile de majorare a cotelor de recoltare a urșilor, după rezultatele studiului care a arătat că acest animal periculos s-a înmulțit excesiv și amenință viața oamenilor și a animalelor domestice din gospodării, au fost deja șterse. Noul ministru al Mediului, Diana Buzoianu, de la USR, amenință cu inițierea unui proiect de lege care să prevadă amenzi drastice pentru cei care hrănesc, fotografiază sau filmează urșii, în urma incidentului de pe Transfăgărășan. Atunci când hrănim un urs îl condamnăm la moarte, susține ministrul Mediului. Proiectul de lege cu care amenința reprezentanta USR apăruse deja la Senat, sub semnătura celor de la PSD, care s-au întrecut în a prevedea în proiect amenzi între 10.000 și 60.000 de lei pentru hrănirea urșilor. În mod ciudat, miercuri, proiectul a dispărut de la Senat, probabil ca să facă loc celui de la USR, pe care chiar ministrul Diana Buzoianu vrea să-l elaboreze.
”Oamenii trebuie să înțeleagă că, dacă i-ai dat o dată de mâncare unui urs, îl condamni la moarte, pentru că ursul respectiv nu va mai avea o frică de oameni. Și, într-o formă sau alta, va interacționa cu oamenii și vom ajunge la incidente dramatice. Aici trebuie crescute amenzile și să fie aplicate. Avem o formă finală de proiect de creștere drastică a sancțiunilor, pentru că, de multe ori, oamenii opresc pe banda dublă și hrănesc urșii, iar în legislație nu este prevăzută expres interdicția de a hrăni animalele sălbatice”, a declarat ministrul Diana Buzoianu.
Camere video și garduri electrice
Studiul plătit din fonduri europene a arătat clar că România are o populație de urși de circa 12.000 de exemplare, în condițiile în care habitatul permite doar 3.000-4.000 de animale.
”Ne confruntăm cu situații dramatice, semnalate și de primari. Vreau să protejăm și viața oamenilor, dar și biodiversitatea, pentru că noi avem o biodiversitate pe zona acesta pentru care merită să te lupți, dar trebuie să găsim și soluții ca oamenii să fie în siguranță”, a spus ministrul. În opinia sa, soluțiile de apărare a oamenilor de atacul animalelor sălbatice sunt gardurile electrice și camerele video, pentru cetățenii care încalcă legea. Diversiunea prin care se încearcă culpabilizarea oamenilor uciși sau mutilați de urși pe motiv de hrănire a acestora este cel puțin penibilă. Cele mai multe dintre atacurile urșilor sunt neprovocate, turiștii aflați în drumeții, ciobanii și chiar oamenii din orașe căzând victime ale acestor animale. Niciun traseu turistic nu mai este sigur în acest moment și niciun deal sau chiar câmpie nu scapă de riscurile unui atac al urșilor, atât vreme cât animalele au apărut în zone urbane din afara munților și dealurilor. În aceste condiții, soluția Ministerului Mediului este una absurdă, pentru că nu poți pune garduri electrice în toată țara.
Recensământul nu era pentru noi
Foarte mulți dintre cei care au tras semnale de alarmă față de înmulțirea necontrolată a urșilor și față de pericolul pe care îl reprezintă pentru viața oamenilor au așteptat rezultatele studiului din cadrul Proiectului “Implementarea planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, finanțat din fonduri europene. Pentru ca autoritățile să ia măsuri de reducere a numărului acestor animale era nevoie de o cifră. Când însă cifra a devenit publică și a confirmat cele mai negre temeri, că România are peste 12.000 de exemplare de urși, aflăm că scopul proiectului era menținerea pe termen lung a actualei stări de conservare a populației de urs brun și a habitatului său. Ceea ce înseamnă că românii au fost lăsați fără apărare în fața atacurilor tot mai numeroase ale urșilor, în numele biodiversității, în care viața oamenilor nu mai are nicio valoare.