Comercianții cu amănuntul și guvernele din Europa sunt prinși în cea mai aprigă luptă pe tema costurilor alimentelor din ultimii 50 de ani, factorii de decizie politică recurgând la controlul prețurilor pentru a aborda cea mai gravă criză a costului vieții din ultima generație.
În ciuda scăderii prețurilor la energie, care a atenuat presiunile generale asupra prețurilor, creșterea costului alimentelor continuă vertiginos, ceea ce a determinat politicienii să intervină pe piață în mod tot mai neconvențional, încercând să calmeze furia consumatorilor.
Prețurile alimentelor în UE au crescut cu 16,6% până în aprilie, potrivit Eurostat, cu mult peste rata inflației de 8,1%. Unele dintre cele mai mari creșteri au fost înregistrate la costul alimentelor de bază: ouă, plus 22,7%, lapte integral(+ 25%), zahăr(+ 54,9%).
Grecia a adoptat o abordare alternativă pentru a limita prețurile prin plafonarea marjelor de profit ale comercianților cu amănuntul la alimente și alte produse de bază.Statele din Europa Centrală și de Est cele mai afectate de creșterea prețurilor, cum ar fi Ungaria și Croația, au luat măsuri pentru a plafona costul produselor de primă necesitate și a-i proteja pe cei mai vulnerabili, care tind să cheltuiască o mai mare parte din venituri pe mâncare.
În economiile mai bogate, Franța a negociat un acord mai flexibil cu supermarketurile pentru a oferi o selecție de articole la cel mai mic preț posibil. Spania este una dintre cele câteva țări care au redus taxa pe valoarea adăugată la alimente. Altele, cum ar fi Italia, sunt supuse unor presiuni pentru a plafona costul produselor alimentare populare, cum ar fi pastele.
Potrivit Financial Times, presiunea exercitată asupra comercianților cu amănuntul pentru a respecta linia de creștere a prețurilor a fost exacerbată de o scădere bruscă a costului materiilor prime agricole în ultimul an.
„În timp ce unele creșteri de prețuri pot fi justificate, există o suspiciune din ce în ce mai mare că altele sunt doar scuze oportuniste ale companiilor pentru a umfla prețurile”, a precizat Monique Goyens, director general al Bureau Européen des Unions de Consommateurs, care reprezintă 46 de organizații din sector de pe întreg continentul. Și a făcut apel la guverne să „adopte măsuri ferme pentru a proteja consumatorii împotriva spiralei prețurilor”.
Organizația belgiană de protecție a consumatorilor Test Achats a solicitat o măsură similară cu propunerea inițială a Franței privind coșul antiinflație, care era mai dură decât cea pe care Parisul a reușit să o pună în aplicare. Organismul Camerei Muncii din Austria, AK, a solicitat, de asemenea, „reglementarea prețurilor” la alimente.
“Produsele dictaturii”
Cu toate acestea, comercianții cu amănuntul spun că nu sunt vinovați și că, departe de a practica prețuri exorbitante, sunt nevoiți să suporte impactul produselor plafonate.
Kodaly Delikatessen, un mic supermarket din Pecs, în sudul Ungariei, a grupat produsele plafonate sub un semn care îi avertizează pe clienți să nu cumpere „produse ale dictaturii”, spunând că prețul cu ridicata al anumitor articole era mai mare decât prețul cu amănuntul plafonat.Marile ompanii care operează în Ungaria – cum ar fi Lidl, Spar și retailerul francez Auchan – au susținut același lucru.
„Dacă vă procurați zahăr, plătiți 500 de forinți (1,35 euro) pe kilogram și trebuie să îl vindeți cu 300 de forinți (0,85 euro)”, a declarat un reprezentant al unui retailer internațional. „Obții o marjă negativă pentru fiecare unitate vândută, ceea ce este complet absurd într-un sector precum cel al comerțului cu amănuntul, care se caracterizează prin volume mari și marje scăzute.”
Controlul prețurilor nu funcționează
Deși măsurile au reușit să țină sub control costul produselor de bază, economiștii consideră că acestea nu reprezintă o soluție pentru prețurile ridicate ale alimentelor.
Banca Mondială a cerut deja guvernelor europene să ofere mai multe „intervenții politice specifice și plase de siguranță socială” pentru a-i sprijini pe cei care suferă din cauza crizei legate de costul vieții.
Cu toate acestea, creditorul internațional a subliniat faptul că acest control al prețurilor și subvențiile sunt „suboptime, deoarece denaturează semnalele de preț pentru consumatori și producători”.
„Ca instrument de reducere a inflației, controlul prețurilor nu funcționează”, subliniază economistul suedez Lars Jonung. „Dar creează dependență și este dificil să renunți la acest obicei.”
