Europenii sperau că această vară va fi prima normală după iureșul pandemiei. Dar pentru prea mulți, costul vieții a devenit insurmontabil, iar „normalul” – un coșmar.
Inflație galopantă, gospodării vulnerabile, venituri rușinos de mici, prețuri și facturi la energie până la cer – la fel și ratele dobânzilor, întreprinderi care mai au puțin și vor pune lacătul pe poartă.
În fața acestor crize multiple, creșterea economică a fost înlocuită de creșterea sărăciei. Ce le-au cerut europenii birocraților de la Bruxelles? O Europă care să-i protejeze, o solidaritate la nivel de bloc, așa cum au promis. S-au dovedit vorbe goale.
Un sondaj Eurobarometru este o lectură tristă: 40 la sută dintre europeni experimentează o scădere a nivelului de trai, iar 60 la sută spun că nu pot face față creșterii prețurilor la gaze(aproape s-au triplat în ultimul an), electricitate și mâncare. Sărăcia afectează una din cinci persoane.
Comisia Europeană nu pune pe masă soluții concrete. Nici nu le are, UE se pregătește de austeritate, nu de asigurarea unei vieți decente pentru toți oamenii. Și încearcă în zadar să restabiliească încrederea între cei 450 de milioane de locuitori și liderii acestora.
Solidaritatea se înmoaie când Rusia lui Putin folosește energia ca pe o armă și taie alimentarea unor state europene. Și e capabilă să răsucească în continuare cuțitul. Asta ar crește factura la gaze a zonei euro cu aproximativ 50 de miliarde de euro, pe lângă cele 460 de miliarde rezultate din majorarea prețurilor anterioare- sau 2,2% din produsul intern brut anual. Ultima reuniune a miniștrilor UE din domeniul energiei a fost marcată de dezacorduri privind o intervenție care să prevină impactul crizei energetice.
Vom pune o haină mai groasă la iarnă, frigul din locuințe îi va pune la încercare pe mulți și va declanșa inevitabil proteste pe străzi.
O Europă ruptă la buzunar contrazice flagrant principiile fondatorilor Uniunii. Valorile comune dispar, apare divizarea, excluziunea socială și mânia. Pe unde umblă solidaritatea europeană?