Duminică, 30 mai. Ziua Românilor de Pretutindeni. Prilej pentru Klaus Iohannis să mai dea un mesaj, arătând că îi pasă. Peste an nu-i pasă, despre românii de peste hotare vorbind numai dacă e nevoie să-și aducă aminte de ei. Iar construirea României post- pandemice este cea mai bună ocazie. Nouă este doar titulatura, în rest fiind tot un program sau concept asemănător la vorbe cu atâtea altele. Ce mi-e „Reclădim România”, „Împreună reconstruim România”, „România normală” sau „România post-pandemică”?Nimic nou. Nici măcar boala incurabilă a lui Iohannis de a fi mereu în centrul atenției nu este nouă.
„Beneficiind de fondurile europene care vor facilita investiții masive în toate domeniile, țara noastră va intra într-un amplu proces de dezvoltare și reforme. Avem nevoie de talentul și competența tuturor românilor pentru a clădi împreună o țară prosperă, care oferă oportunități și șanse reale tuturor, o țară în care concetățenii noștri plecați peste granițe să revină cu bucurie”, precizează Iohannis.
Diaspora nu se întoarce
Nu este prima oară când președintele vorbește despre oportunități și despre revenirea celor plecați. A mai făcut-o și în noiembrie 2019, când, la o reuniune a femeilor liberale, afirma că România normală este țara în care diaspora se întoarce cu plăcere și nu mai pleacă. Mai e puțin și se fac doi ani de atunci, dar numărul celor care au rămas a fost infim. Din anumite surse, cei care nu s-au mai întors în țările din care au venit au făcut-o nu pentru că aici ar fi descoperit Raiul pe pământ, ci pentru că nici acolo nu o duceau pe roze.
Este exact categoria de emigranți de profesie, care umplu golurile pe unde aud că există. Intelectualii sau cei cu meserii bine remunerate nu au avut niciodată gânduri de revenire în țară. România îi mai interesează doar de Crăciun și de Paște sau, eventual, pentru turism medical. Ce să facă în țara în care Iohannis promite de toate, dar nu există nimic? Cum s-ar putea realiza când perspectivele de existență normală se îngustează pe zi ce trece?
Despre ce vorbește Iohannis?
România post-pandemică s-a strecurat în mintea lui Iohannis cu două zile înainte, la sfârșitul săptămânii trecute. Atunci a vorbit despre o țară cu „administrație digitalizată, cu companii de stat reformate, cu un sector privat puternic și bine dezvoltat, cu noi oportunități de afaceri. O țară care protejează mediul, care alocă fonduri semnificative pentru reîmpădurire și combaterea schimbărilor climatice” Nu spune nimeni că nu sună frumos, dar unde a văzut Iohannis asta? Nimic din ceea ce invocă nu se regăsește aici. Este de ajuns să ne uităm la HoReCa pentru a ne da seama de minciuna lui. Să privim și la oportunitățile de afaceri. Mai există și altceva în afară de afaceri cu statul? Sector privat puternic? Nici aici nu a nimerit-o, majoritatea companiilor sunt cu acționariat majoritar străin, la care s-a ajuns după ce am vândut totul. Suntem atât de puternici încât am ajuns să importăm ceea ce, înainte, produceam la prețuri de cinci, șase ori mai mici. Despre ce vorbește Iohannis?
Doar propagandă
Președintele și-a prezentat ideile despre România post-pandemie ca și cum țara chiar ar fi existat. Ori nu și-a dat seama despre ce vorbește, ori nu a citit textul înainte. Infrastructura medicală? Nu există. Protecția mediului? În afară de razii cu mascați la cei care colectează fier vechi mai este și altceva? Reîmpăduriri? Care? Nici acțiunea lansată de el, „O pădure cât o țară”, nu a dus la vreun rezultat. După ce el și televiziunile s-au retras, nu a mai fost plantat nici măcar un lăstar. În schimb, se taie în neștire. Cum poate vorbi despre o agricultură performantă din moment ce fermierii protestează la ușa Parlamentului față de subvențiile înjumătățite, față de excluderea investiţiilor în irigaţii și neacordarea despăgubirilor după seceta de anul trecut, în ciuda promisiunilor repetate ale ministrului Agriculturii, Adrian Oros?Pe ce lume trăiește Iohannis?