Polițiștii se plâng că vinovați de înmulțirea cazurilor de ultrtaj sunt procurorii și Ministerul Afacerilor Interne. Astfel, parchetele clasează mai mult de jumătate din dosarele de ultraj, iar MAI refuză să le pună la dispoziție asistență juridică polițiștilor agresați. Mai mult, oamenii legii sunt trimiși la intervenții, în zone cu infracționalitate ridicată, fără veste de protecție și fără arme intermediare, știindu-se faptul că aceștia evită folosirea armelor letale din teama de a nu fi cercetați de procurori.
Parchetele descurajează sancționarea ultrajelor asupra polițiștilor, susțin sindicaliștii din MAI, arătând că mai mult de jumătate din dosare sunt clasate. Astfel, din 1.500 de dosare de ultraj într-un an, 800 primesc clasare, adică autorii scapă nepedepsiți. ”Clasarea este inexplicabilă, mai ales că dosarele de urltraj sunt în coordonarea Parchetului și mi-e greu să cred că un procuror a constatat un ultraj, pentru care a făcut cercetări, și apoi i-a dat clasare. Mai mult, doar o treime dintre dosarelede ultraj ajung în instanță cu rechizitoriu, iar în unele s-au dat soluționări de tipul acord de recunoaștere a vinovăției, care înseamnă, de obicei, închisoare cu suspendare, sau declinări ale competenței. Din informațiile pe care le avem doar 10% din autorii infracțiunilor de ultraj sunt arestați preventiv, ceea ce este foarte puțin. Un alt lucru surprinzător este că, în funcție de fiecare parchet, sunt niște soluții cumva atipice sau care nouă ne lasă niște semne de întrebare. De exemplu, la Tribunalul Ialomița, anul trecut au soluționat 36 de dosare de ultraj, iar din acestea, doar două cu rechizitoriu, adică doar două au ajuns în instanță, și 32 de clasări”, ne-a declarat Mihai Zlat, vicepreședintele Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SNPPC).
Bătuți cu bâte, topoare și săbii
Media este cam de 4 ultraje pe zi și se observă din ce în ce mai mulți polițiști bătuți cu bâte, cu topoare, cu săbii, cu pietre, călcați cu mașina și chiar uciși, spun sindicaliștii. ”Avem foarte mulți polițiști mutilați pe viață, cum este și colegul de la Suceava, care a ajuns o legumă. Observăm județe în care se produc foarte multe ultraje, cum sunt Vaslui, Iași și Maramureș, unde sunt înregistrate astfel de infracțiuni aproape cât în București.Nu există arme intermediare, între bastonul cu electroșocuri și pistol, nu avem pistol taser și nu avem pistol cu bile de cauciuc, acesta din urmă fiind foarte eficient. Sunt multe cazuri în care polițiștii evită să folosească pistolul din dotare tocmai pentru a nu fi cercetați, audiați și târâți ani de zile prin parchete sau prin instanță. De teamă să nu fie considerați agresori, polițiștii au sfârșit prin a fi ei agresați, evitând să folosească arma. Au fost multe situații în care parchetele au cercetat excesiv sau la limita legii pe polițiștii care au folosit armamentul. Nici spray paralizant nu mai există în dotare, pentru că nu s-au mai cumpărat”, ne-a precizat vicepreședintele SNPPC, Mihai Zlat.
Ministerul nu-i apără
Acum câțiva ani s-a făcut o modificare legislativă în Statutul Polițistului, prin care polițistul ultragiat putea beneficia de asistență juridică din partea angajatorului, dar MAI a refuzat în ultimii ani să modifice Ordinul 9/2009 privind acordarea asistenței juridice pentru polițiști, susțin sindicaliștii de la SNPPC.”Și, astăzi, majoritatea structurilor din MAI refuză să acorde asistență juridică polițiștilor ultragiați. Astfel, polițistul trebuie să se descurce singur. Sigur că de la sindicat le acordăm asistență juridică polițiștilor ultragiați și cheltuim sume importante de bani pentru a-i apăra, pentru că, de multe ori, infractorii care comit ultraje își angajează avocați foarte buni pentru a scăpa de condamnări”,a mai afirmat Mihai Zlat, vicepreședintele SNPPC. Pentru ultraj, infractorii riscă de la amenzi, până la condamnare cu executare de la 6 luni până la 10 ani și jumătate, iar pentru uciderea unui polițist, de maximum 20 de ani, dar pot ieși din închisoare în 10 ani.