În timp ce băncile centrale încearcă să abordeze această spirală inflaționistă globală, pericolul vine din consecințele scumpirilor: instabilitatea prețurilor.
Nu căutați mai departe de Banca Centrală Europeană. Săptămâna trecută, BCE și-a confirmat intenția de a majora ratele dobânzilor cu 25 de puncte de bază în luna iulie. La prima vedere, acest lucru este bun, notează Financial Times. În luna mai, inflația de consum în zona euro a atins un nivel record de 8,1%. Asta e foarte rău.
Ținerea sub control a acestei presiuni în creștere a prețurilor este acum preocuparea numărul unu a Christinei Lagarde.
BCE tocmai a anunțat un nou “instrument antifragmentare”. Asta înseamnă, probabil, mai multe achiziții de obligațiuni, ceea ce, la rândul său, ar însemna orice, mai puțin un instrument antiinflaționist. Și economiștii spun că a doua criză a euro a început.
Da, bancherii centrali de astăzi se tem de inflație – după cum subliniază decizia Rezervei Federale a SUA de a majora ratele cu un procent uriaș de 0,75%.
Dar se preocupă ei dacă economiile lor sunt în echilibru și dacă sistemele lor financiare și monetare sunt sănătoase? Se poate să fie prea târziu.
Întrebarea este cât de agresiv ar trebui să intervină politica monetară pentru a atenua prețurile în fața șocurilor de ofertă, a căror durată este necunoscută.
Este neclar în ce măsură autoritățile monetare ar trebui să permită oricărei economii să se adapteze la noile circumstanțe globale dacă, la rândul lor, aceste circumstanțe sunt neclare.
“Este un act de echilibrare dificil. Mai mult decât atât, instrumentele unei bănci centrale de țintire a inflației nu sunt oricum întotdeauna îndreptate către prețuri. Am putea spune că inovațiile politice de după 2007-2008, inclusiv răspunsul la pandemie din 2020, au deviat de la țintirea strictă a inflației”, susține Edward Price, profesor de economie politică la Centrul de Afaceri Globale – Universitatea din New York.
Factorii politici de astăzi nu se confruntă cu problema inflației din anii 1980. Dar, în lupta împotriva inflației, care este acum galopantă, vor trebui să se preocupe de noile efecte secundare ale creșterilor de dobândă asupra piețelor financiare nervoase și a economiilor sub presiune.
Ideea mai amplă este că băncile centrale fac apeluri de judecată. Și deși inflația poate fi principala preocupare a politicii în acest moment, este departe de a fi singura. Găsirea echilibrului între toate este probabil imposibil de făcut exact.