Strategia pentru combaterea violenței sexuale, elaborată de Ministerul Muncii, vine cu o concluzie șocantă: românii au un grad ridicat de toleranță la violuri și pedofilie. Mai mult, măsurile propuse în strategie sunt aproape imposibil de aplicat, din cauza nivelului crescut de rezistență la schimbare, lipsa de implicare a instituțiilor și absența finanțării.
Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea violenței sexuale, întocmit de Ministerul Muncii, se anunță a fi unul întocmit doar pe hârtie și doar pentru a transpune o directivă europeană. Și asta pentru că la toate măsurile sunt trecute piedici existente, de la rezistența la schimbare a românilor, până la incompetența instituțiilor și la aprobarea tacită a opiniei publice a violurilor și actelor sexuale cu minori. La măsura derulării anuale de activități de educație parentală prin organizarea unor grupuri de sprijin pentru prevenirea și combaterea violenței asupra copilului și a violenței domestice se așteaptă o reticența părinților de a participa și, bineînțeles, un nivel crescut de rezistență la schimbare. Nici acțiunile privind instruirea/formarea continuă/ informarea -conștientizarea cadrelor didactice din învățământul primar, gimnazial, liceal și tehnic și profesional cu privire la abordarea violenței sexuale și violenței domestice nu vor putea fi derulate, rezistența la schimbare fiind și aici un factor important de risc.
Apare o nouă materie
Strategii de la Ministerul Muncii au inclus în planul de acțiuni și elaborarea și aprobarea unui conținut educațional obligatoriu pentru învățământul de masă la toate nivelurile, adaptat în funcție de vârstă, pe tema prevenirea și combaterea abuzurilor sexuale de orice tip și din orice mediu (inclusiv online), precum și implementarea acestui conținut în cadrul unei noi materii sau prin integrarea în materii existente. La capitolul obiective de învățare minime (adaptate pe vârste) se regăsesc recunoașterea comportamentelor sexuale neadecvate (de la atingeri nedorite la expunerea la pornografie), modul în care se ia atitudine și modalitățile de raportare. Totodată, o măsură propusă este informarea și instruirea elevilor și părinților în scopul conștientizării necesității educării în scopul prevenirii și combatere abuzurilor sexuale de orice tip și din orice mediu: unitate de învățământ, familie/familie extinsă, comunitate și societate. Evident, și la aceste măsuri se așteaptă rezistență la schimbare, dar și reticența elevilor și părinților de a participa la aceste acțiuni.
Tehnici de autoapărare
Una dintre cele mai interesante soluții din strategie este îngropată înainte de a se fi încercat aplicarea ei, și asta din cauza lipsei de fonduri. Este vorba despre înființarea unor cluburi de împuternicire a fetelor și băieților pe lângă unitățile de învățământ, cu activități centrate pe dezvoltarea personală, cunoașterea drepturilor, mentorat, modele de viață și tehnici de autoapărare. O altă măsură din strategie, care este puțin probabil să fie aplicată vreodată în România, este reglementarea dreptului de a obține compensație financiară de la stat și pentru daune morale pentru victimele infracțiunilor de viol/agresiune sexuală/raport sexual cu un minor/trafic de persoane. Deși sunt mult subraportate, cazurile de violență sexuală au înregistrat creșteri importante anul trecut. Astfel, proxenetismul a crescut cu 80% față de 2018, violul cu 15,8%, agresiunea sexuală, cu 27,6%, actul sexual cu un minor cu 2,5%, iar pornografia infantilă, cu 400%.