Într-un cartier din Dusseldorf, Milena și Manuel David plănuiau să înceapă în această vară construcția unei noi case, un eveniment care urma să îi scoată dintr-un apartament înghesuit în care împart un dormitor cu cei doi copii ai lor.
Dar, în cele 16 luni de așteptare pentru obținerea unei autorizații, ratele la creditele ipotecare s-au triplat, iar costurile lor de construcție au crescut cu 85.000 de euro. Cuplul a făcut din nou calculele înainte de a se confrunta cu faptul că visul lor de a-și construi propria casă s-a prăbușit ca parte a celei mai grave crize a construcțiilor din Europa din ultimele decenii.
Lupte similare se desfășoară pe o mare parte a continentului, notează Bloomberg. Construcțiile rezidențiale s-au prăbușit pe măsură ce costurile au crescut, în timp ce birocrația și reglementările tot mai stricte privind eficiența energetică sunt poveri în plus.
Situația amenință să afecteze creșterea economică și să alimenteze și mai mult tensiunile politice, deoarece lipsa de locuințe nemulțumește tot mai mulți alegători.
Țările cele mai afectate sunt printre cele mai bogate. În Germania, autorizațiile de construcții noi au scăzut cu peste 27% în primul semestru, iar în Franța cu 28% până în luna iulie.
În Marea Britanie se așteaptă ca numărul construcțiilor de locuințe să scadă cu peste 25% în acest an. Suedia suferă cea mai gravă cădere de la criza din anii 1990, cu rate de construcție mai mici de o treime din ceea ce se consideră necesar pentru a ține pasul cu cererea.
De asemenea, inițiativele de atragere a investitorilor – cum ar fi programul de vize de aur din Portugalia – au făcut ca prețurile locuințelor să crească vertiginos.
În Germania, construcția de locuințe la prețuri accesibile a fost unul dintre angajamentele cheie asumate de coaliția de guvernare a cancelarului Olaf Scholz atunci când a preluat puterea în 2021, dar economiștii estimează că guvernul nu își va atinge obiectivul de a adăuga 400.000 de locuințe noi anual până cel mai devreme în 2026.
Recesiunea afectează atât casele unifamiliale, cât și proiectele mari de locuințe. Riscă să adâncească decalajele sociale, forțându-i pe oameni să cheltuiască o mai mare parte din venitul lor pentru locuință.
Atitudinea față de migranți s-ar putea deteriora și mai mult, deoarece aceștia sunt văzuți din ce în ce mai mult ca niște rivali pentru spațiul de locuit limitat.
Lupta pentru a construi suficiente locuințe la prețuri accesibile provine, în cele din urmă, dintr-o politică guvernamentală deficitară.
Locuințele se situează undeva între un bun de piață și un bun public reglementat. Această combinație blochează investițiile și, în același timp, supune sectorul la volatilitate, iar actuala bulversare a costurilor de finanțare și de construcție face ca, adesea, locuințele să nu fie profitabile, cu excepția celor de lux.
Prăbușirea sectorului construcțiilor a dus la apeluri pentru stimulente și sprijin din partea industriei, dar guvernele au un apetit limitat pentru cheltuieli suplimentare după pandemia Covid și pe fondul eforturilor de a ține în frâu inflația. Rezultatul este un val de eșecuri și insolvențe de pe piața imobiliară, care riscă să reducă capacitatea de construcție pe termen lung.