Am crezut că le-am văzut pe toate. Dar nu. Acum avem cerșetori digitali care nu mai stau pe stradă, ci pe TikTok, Instagram și YouTube, frecând ecrane și cerând bani cu tupeu: „tap tap, donați!”. Nu mai vezi oameni în nevoie reală, ci personaje obosite, cu filtre, ruj și lumini, care au transformat milogeala în strategie de marketing.
Aceștia nu oferă nimic. Nu creează nimic. Nu construiesc nimic. Doar consumă timpul altora și le vând iluzii ieftine. Cer bani pentru că… pot. Pentru că li s-a permis. Pentru că am ajuns o societate în care nu mai contează valoarea, ci cât de tare țipi după like-uri și cât de mult știi să te victimizezi.
Să ne înțelegem: nu e vorba de campanii umanitare sau cauze reale. E vorba de cerșetorie, ambalată frumos, dar cu același miros de mizerie morală. Sunt niște milogi cu cont bancar, care nu mai întind mâna, ci își pun contul Revolut în bio.
Unii dintre ei trăiesc mai bine decât jumătate din oamenii care îi urmăresc. Dar cer. Cer mereu. Cer fără rușine. Fără decență. Fără pic de demnitate. Și publicul – parte din el – dă. Pentru că prostia face casă bună cu milogeala.
Suntem în punctul în care, dacă n-ai conținut, nu mai e problemă: plângi puțin, te vaiți și pui un mesaj „ajutați-mă să-mi împlinesc visul”. Care vis? Să nu faci nimic? Să trăiești din mila digitală? Acești paraziți ai online-ului nu sunt influenceri. Sunt căpușe pe sistemul nervos al unei societăți amorțite. Și ar trebui blocați, raportați și lăsați să cerșească din nou pe stradă, unde poate vor înțelege ce înseamnă rușinea.
Cerșetoria a devenit business. Dar un business murdar, în care cei fără rușine câștigă pe spatele celor fără discernământ. Adevărul e simplu și crud: în spatele acestor live-uri lacrimogene nu stă suferință reală, ci lene ambalată. În spatele “tap tap-ului” nu e nevoie, e oportunism. Și în spatele fiecărei donații nejustificate, nu e un act de milă, ci un vot pentru prostie.
Fiecare leu dat acestor clovni digitali e o palmă dată celor care muncesc cu adevărat. E o încurajare ca impostura să continue. E o aprobare pentru degradarea conținutului online. Și e o dovadă că ne pierdem nu doar banii, ci și simțul valorii.
A venit momentul să spunem STOP. Să cerem calitate, să refuzăm cerșetoria mascată, să urmărim oameni care chiar oferă ceva: o idee, o inspirație, o muncă. Pentru că altfel, vom rămâne o turmă hrănind hiene cu smartphone-uri.
Demnitatea nu se donează. Se trăiește!