Când l-am văzut pe Klaus Iohannis călare pe bicicletă, pedalând joi spre Palatul Cotroceni, m-am întrebat de ce președintele nu încearcă și transportul în comun, mai ales că se consideră iubit de popor și dă bine la imagine.
Chiar așa, de ce nu se riscă șeful statului să călătorească măcar într-o zi cu mijloacele de transport ale STB-ului, ca să vadă pe viu calvarul zilnic al bucureștenilor, nevoiți de la 1 august să suporte și majorările tarifelor, cu aceleași servicii de lume a treia.
Tariful pentru o călătorie cu autobuzul sau cu tramvaiul a ajuns la 3 lei, de la 1 leu și 30 de bani. Nu-s mulți pentru un politician – sunt mulți pentru un cetățean nevoiaș care vrea să respecte legea.
Pentru 80 de lei(un abonament lunar, mai scump cu 30 lei!) Iohannis va beneficia de căldura sufocantă din tramvaie(în continuare fără aer condiționat)cu masca pe figură, de boschetarii care împut locul și călătoresc gratuit și de jegul omniprezent pe mijloacele de transport din Capitală.
Sigur, există riscuri – de pildă o șină să străpungă podeaua tramvaiului, așa cum s-a întâmplat în iunie pe linia 19. Un călător a fost rănit. Dar trebuie să vadă și alesul poporului diferențele dintre Mercedesul prezidențial și transportul în comun – figura cu bicicleta nu ține mult timp.
Poate îl convinge primarul Nicușor Dan, care ne-a consolat că scumpirile STB sunt floare la ureche – de fapt costul real al unei călătorii este între 8 și 9 lei, de parcă noi ar trebui să suportăm ineficiența STB. Spune soluții concrete, Nicușoare, așa cum ai promis, nu căuta alte biruri pe spinarea celor care te-au votat.
Poate că președintele nu are cash – în cazul ăsta va face blatul, așa cum au promis bucureștenii, revoltați la culme de noile tarife. Dar o zi ar putea să-și rupă pentru un dus-întors, la alegere, autobuz,tramvai,troleibuz.
Iohannis, urcă în transportul în comun! Și apoi mai vorbim.