De-a lungul anului 2022 și până în prezent a avut loc o intensificare a mișcărilor de protest în țări precum Franța, Portugalia, Grecia, Germania și Olanda, după o scădere pe termen lung a activității sindicale în întreaga Europă.
Acest nou val de activism sindical este consecința a doi factori: pandemia și actuala criză a costului vieții, potrivit unei analize realizate de European Trade Union Institute (ETUI). Numărul de zile nelucrate în prima jumătate a anului trecut a depășit totalul pentru 2021. Și chiar în națiunile unde protestele industriale sunt mai puțin frecvente a existat un boom al opririlor în ultimii ani.
Dar, în ciuda vârfurilor înregistrate în 2002, 2010 și 2019, „activitatea grevei în majoritatea țărilor din Europa Centrală şi de Est (ECE) se află la un nivel foarte scăzut”, se arată în raportul ETUI, numit Salariile și negocierea colectivă: combaterea crizei costului vieții.
“Declinul se explică prin scăderea numărului de membri ai sindicatelor în majoritatea țărilor europene”, a precizat pentru EUobserver coordonatorul raportului, Kurt Vandaele.
Un al doilea motiv constă în creșterea grevelor în sectorul serviciilor și declinul grevelor în sectoare precum industria, care au o tradiție mai îndelungată de sindicalizare.
Cifrele confirmă acest lucru: în ultimii ani, numărul tinerilor care au aderat la un sindicat a scăzut în majoritatea țărilor europene, iar vârsta medie a membrilor este mai mare decât vârsta medie a angajaților.
Totul indică faptul că mișcarea sindicală din Europa va trebui să combine grevele tradiționale industriale cu alte și noi forme de acțiune individuală și colectivă a lucrătorilor.
Dacă aceste greve vor lua amploare și vor ajunge în sectoare mai puțin sindicalizate va depinde de răspunsul guvernelor la criza actuală, de capacitatea de mobilizare a lucrătorilor și chiar de factorii istorici și culturali legați de tradițiile sindicale din fiecare țară.