Titlurile din ziare încă strigă „criză alimentară”, iar factorii de decizie politică rămân îngrijorați. Desigur, prețurile la câteva produse de bază, în special la porumb și grâu, sunt încă ridicate.
Dar, dacă se sapă puțin mai adânc, sperietura a trecut. De la somon și năut până la miel și roșii, prețurile alimentelor scad. Deflația este acum în meniu.Pare un semn că inflația globală a atins vârful.
Pentru bancherii centrali care se luptă cu cele mai mari creșteri de prețuri din ultimii 40 de ani, scăderea prețurilor la alimente ar trebui să le ofere un oarecare spațiu de manevră pentru a încetini creșterea ratelor dobânzilor.
Pentru autoritățile monetare și pentru gospodăriile din țările emergente, precum India și Brazilia, unde alimentele reprezintă o parte mult mai mare din cheltuielile zilnice, scăderea prețurilor la produsele agricole este și mai importantă.
Scăderea prețurilor angro la produsele agricole de bază va avea nevoie de ceva timp pentru a se infiltra în supermarketuri. Iar costurile ridicate ale acestora cu energia și transportul vor compensa în continuare o parte din scăderi. Din cauza întârzierii de la fermă la furculiță, familiile încă cheltuiesc mult pentru mâncare.
Totuși, inflația alimentară se inversează. Indicele lunar al costului alimentelor compilat de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a crescut inexorabil, înregistrând creșteri anuale de până la 40% până la jumătatea anului 2021 și de 20% până la 30% la mijlocul acestui an.
De atunci, însă, a scăzut brusc, reducându-și câștigurile anuale în octombrie la doar 1,9%. Pe baza tendințelor actuale, este probabil ca indicele FAO să înregistreze în noiembrie prima scădere din ultimii doi ani.
Deflația este deja vizibilă în mari categorii de alimente, inclusiv în cazul peștelui, al leguminoaselor și al anumitor tipuri de carne și legume. Costul cărnii de miel, de exemplu, a scăzut cu 25% din ianuarie. Prețul somonului a scăzut cu 40% față de cel mai recent vârf atins.
Prețurile la carnea de pasăre au scăzut cu peste 25% de la începutul anului. Iar de la vârful atins în urmă cu doar câteva luni, prețul năutului, un aliment de bază pentru un miliard de oameni din Asia de Sud, a scăzut cu 20%, în timp ce prețul roșiilor în Europa a coborât cu 40%, iar prețul uleiului de palmier în Asia a scăzut cu aproape 50%.
Oricât de importante ar fi aceste scăderi de preț, merită remarcat faptul că orezul – un produs agricol cheie – a rămas stabil în ciuda previziunilor de penurie. În multe privințe, orezul a împiedicat, de unul singur, o criză alimentară în toată regula în acest an.
Întregul concept al crizei alimentare din 2022 a fost, încă de la început, îndoielnic, relatează Washington Post.Trebuie luat în considerare semnul fără echivoc al unei adevărate crize: revoltele alimentare. Lumea le-a văzut în 2007-2008, când protestatarii au ieșit în stradă în peste 50 de țări, de la Haiti la Bangladesh.
Dar, în afară de Sri Lanka, o națiune afectată de probleme economice mult mai mari, lumea nu s-a confruntat cu revolte alimentare semnificative în 2022. Principalul salvator a fost stabilitatea orezului, un aliment de bază pentru jumătate din populația lumii. Cele mai grave revolte alimentare din 2007-2008 nu au fost legate de prețul pâinii, ci de costul unui bol de orez.
Mai presus de toate, lumea a învățat greșelile crizei alimentare din acei ani, când interdicțiile de export au exacerbat penuria. Cu excepția restricțiilor comerciale limitate impuse de India, cei mai mulți dintre cei mai mari exportatori de mărfuri agricole din lume au menținut de această dată piețele în mare măsură deschise.
Aceasta este lecția din 2022: cea mai bună sursă de securitate alimentară globală este comerțul. Guvernele ar trebui să se asigure că își amintesc acest lucru.