Piețele financiare sunt febrile și au motive să fie îngrijorate, deoarece confirmă o creștere a inflației, în timp ce prognozele de redresare economică se deteriorează rapid.
7,4%: aceasta este cifra inflației în zona euro, o cifră care o determină pe președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, să oprească programele de achiziție de obligațiuni de trezorerie și să vorbească despre creșterea ratelor dobânzilor pe termen scurt.
8,5%: aceasta este rata inflației în Statele Unite. A provocat un val de agitație pe piețele bursiere și a determinat banca centrală americană, FED, condusă de Jerome Powell, să spună că își va dubla eforturile pentru a calma iureșul.
Accelerarea scumpirilor
Dar, indiferent dacă ratele pe termen scurt sunt sau nu majorate, inflația de pe ambele țărmuri ale Atlanticului acționează oricum prin creșterea ratelor pe termen lung: 2,8% în SUA, 0,8% în Germania, 1,3% în Franța și 2,6% în Italia.
Există și alte motive pentru această accelerare a inflației. Prima este ieșirea din Covid, printr-un „efect de primăvară”, după teama de deflație din perioada cea mai gravă a pandemiei, cu ajutorul, chiar și astăzi, al politicilor fiscale și monetare de susținere.
Al doilea motiv al acestei reveniri, atât de surprinzător după acei ani miraculoși de „mare moderație” a prețurilor, când creșterea a fost susținută, provine din efectele comune ale crizei pandemice și ale tensiunilor cu China. Acestea subminează fluiditatea vechilor lanțuri de producție globale.
Al treilea motiv este evident legat de războiul din Ucraina, care duce la creșterea prețului materiilor prime și al energiei (gaz și petrol), dar și al produselor alimentare (cereale) și al îngrășămintelor. Aceste trei motive se adună și se întrepătrund.
Teama de inflație cumulativă
În acest context, piața bursieră este îngrijorată de faptul că inflația devine cumulativă. Ar împinge salariile în sus și ar scăpa de efectul calmant al creșterii ratelor pe termen scurt.
Profiturile ar fi erodate treptat și, mai rău, așteptările de creștere în SUA – mai ales – și UE ar fi inversate. Teama este aceea a ratelor scurte care cresc peste ratele lungi: faimoasa „inversare a curbei randamentului”.
Pentru a o măsura, notează AFP, trebuie să luăm acum în considerare ratele la doi ani: 2,6%, față de ratele la treizeci de ani, de 2,9%, care sunt ambele rate de piață, „libere” de influența descendentă pe care FED o exercită asupra ratelor pe termen scurt și asupra ratelor la zece ani, consecință a anilor de relaxare cantitativă.
Panta acestor două rate, 0,3% (2,9% – 2,6%), este atât de mică încât bursa americană se întreabă cu privire la riscul unei recesiuni, cauzată de așteptările negative.
Un fenomen agravant în zona euro
Inflația din zona euro este un fenomen agravant, la fel ca în Canada, Australia și, mai ales, în Marea Britanie. Pentru piețele bursiere, această inflație cu multiple fațete riscă să împingă băncile centrale într-o competiție de majorări de rate.
În special în zona euro, creșterea ratelor pe termen lung ar putea reprezenta o problemă serioasă pentru Italia, care este foarte dependentă de gazele și produsele alimentare rusești și ucrainene.
Acest risc italian, care revine, ca și în 2012, este cel care împinge BCE să încetinească cât mai mult posibil creșterea ratelor sale pe termen scurt, cu prețul slăbirii euro la 1,05 față de dolar.
În concluzie, inflația actuală îngrijorează piețele bursiere, deoarece poate fi un semn al unei recesiuni în SUA și, prin urmare, cel puțin al unei încetiniri globale.
Deocamdată, dificultățile apar în țările emergente, care trebuie să facă față creșterii ratelor dobânzilor pe termen lung la datoria lor și creșterii dolarului, plus inflația alimentară și energetică, toate acestea putând duce la incapacitate de plată.
Deja, pentru a evita o creștere a tensiunilor sociale în aceste țări, FMI și Banca Mondială trebuie să instituie programe de reeșalonare a datoriilor. Va fi suficient?