România riscă să piardă 2,9 miliarde de euro, doar din proiectele europene în finanțare, din cauza consecințelor falimentului City Insurance. Companiile de construcții s-au trezit că nu mai au polițe de asigurare obligatorii pentru proiectele publice, astfel că riscă rezilierea contractelor. Deși Guvernul a prelungit termenul de valabilitate a polițelor, problema cea mai gravă este că nicio firmă de asigurare nu vrea să preia riscurile.
Cele mai multe firme de construcții și-au făcut asigurarea proiectelor de lucrări, cu beneficiari în sectorul public, la City Insurance, pentru că erau foarte bune prețurile și confirmau existența unei reasigurări care să le țină spatele, ne spun reprezentanții Asociaţiei Române a Antreprenorilor din Construcţii (ARACO). Cu falimentul declarat al City, polițele nu mai pot însă acoperi riscurile constructorilor. ”O problemă majoră este aceea că nu există firme de asigurări interesate să preia riscurile pe contracte începute, unde este foarte greu să faci evaluările de risc, în condițiile în care proiectul se află într-o fază intermediară și în niciun caz nu mai pot fi respectate condițiile din polițele inițiale. De regulă, polița de asigurare se face la începutul unei lucrări de execuție. Din perspectiva sectorului de asigurări, ceea ce s-a întâmplat cu City este un șoc cu o anumită magnitudine. În astfel de situații se pot crea pool-uri de asigurări, în care fiecare actor din piață să fie obligat să preia o cotă parte și să preia proporțional din riscurile polițelor celelalte”, ne-a declarat Laurențiu Plosceanu, președintele ARACO. Acesta arată că soluția nu trebuie să o dea sectorul de construcții, ci sectorul de asigurări și ASF și că prelungirea perioadei de către Guvern este doar o amânare, nu este o rezolvare. ”Nu este vina constructorilor că lucrurile acolo au fost gestionate așa cum au fost gestionate și că atitudinea celor de la City nu a fost înțeleasă mai devreme de către cei care monitorizează piața asigurărilor”, ne spune președintele ARACO, Laurențiu Plosceanu.
Proiecte compromise
Potrivit Guvernului, doar în cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, contractele care ar putea fi afectate de această situație totalizează sume de peste 2,9 miliarde de euro.În momentul în care se reziliază un astfel de contract, nu pierde doar constructorul, ci întreg proiectul este compromis, pentru că a intra în conservare de proiect, cu o altă licitare, înseamnă promovarea de costuri suplimentare, care nu vor face ca acel proiect să fie finalizat în condiții rezonabile de timp și poate chiar de eficacitate, cost-beneficii, susțin reprezentanții patronatelor din construcții. Aceștia mai semnalează și existența unei dificultăți care, în condițiile de criză accentuată, a devenit insurmontabilă. Este vorba despre garanțiile de bună execuție, care, după legea românească, trebuie să fie maximum 10%, însă toți beneficiarii cer garanție de 10%, pentru că se tem de Curtea de Conturi, și blochează acești bani, ceea ce înseamnă o frână pentru proiect.”Din garanțiile de bună execuție, constituite de-a lungul anilor, doar o cotă foarte redusă este utilizată pentru finanțarea remedierii anumitor probleme pe diverse obiective predate către beneficiari. Restul banilor rămân blocați în bănci ani de zile, cât se derulează contractul, apoi încă doi-trei ani după finalizarea proiectului. Este o blocare de bani lichizi pe perioada de executare a contractului care nu ajută nici beneficiarul, nici constructorul, poate că ajută băncile, pentru că se constituie depozite”, a afirmat președintele ARACO, Laurențiu Plosceanu.
Garanții nerecuperate
10% cât se practică pentru garanțiile de proiect este excesiv, mai ales în condițiile acestea de criză, și pandemică, și de război, și economică, cu lanțurile de aprovizionare blocate și cu prețuri care au explodat, iar o eliberare de cash de 4-5% din garanția de bună execuție pentru finanțarea proiectului poate însemna de multe ori o gură de oxigen în acele momente mai delicate, susțin constructorii. ”Sunt proiecte hidroenergetice începute de decenii, pentru care s-au constituit garanții de bună execuție, iar multe dintre ele au fost suspendate sau sistate de către Hidroelectrica, dar garanțiile de bună execuție nu au fost eliberate”, ne-a mai precizat Laurențiu Plosceanu, președintele ARACO.
Garanțiile de 10% blocate nu ajută nici băncile, acestea fiind pasive (liabilities), obligații. Pare mai degrabă un alt fel de băgat de bețe-n roate.
La fel sînt banii celor ce și-i țin la bancă. Nu din banii deponenților se dau bani împrumuturi. Banii ce se-mprummută se fac pe loc, nu e vorba de nici un transfer de fonduri nici intern nici de la alte filiale nici de la alte cămătării.
Ba, tu esti un rusnac si ca orice rusofil esti prost de bubui.
Răspunsul pare mai degrabă a fi a unui program pe care n-ai cum să te superi darămite să-l înjuri. Pe programatori și pe cei ce l-au comandat, da.
Pt curioși, e din 2013:
Can banks individually create money out of nothing? — The theories and the empirical evidence☆
Author: Richard A.Werner
Abstract
Această lucrare prezintă primele dovezi empirice din istoria băncilor cu privire la întrebarea dacă băncile pot crea bani din nimic. Criza bancară a trezit interesul pentru această problemă, dar a rămas nerezolvată. Trei ipoteze sunt recunoscute în literatură. Conform teoriei intermedierii financiare a băncilor, băncile sunt doar intermediari, ca și alte instituții financiare nebancare, colectând depozite care sunt apoi împrumutate. Conform teoriei rezervelor fracționale a băncilor, băncile individuale sunt simpli intermediari financiari care nu pot crea bani, dar colectiv ajung să creeze bani prin interacțiune sistemică. O a treia teorie susține că fiecare bancă individuală are puterea de a crea bani „din nimic” și face acest lucru atunci când acordă credit (teoria creării creditului bancar). Întrebarea care dintre teorii este corectă are implicații de anvergură pentru cercetare și politică. În mod surprinzător, în ciuda controversei de lungă durată, până acum niciun studiu empiric nu a testat teoriile. Aceasta este contribuția prezentei lucrări. Se efectuează un test empiric, prin care banii sunt împrumuți de la o bancă cooperantă, în timp ce evideța contabilă este monitorizată, pentru a stabili dacă în procesul de punere la dispoziție a împrumutului, banca transferă aceste fonduri din alte conturi din interiorul sau din afara acesteia sau dacă sunt nou create. Acest studiu stabilește pentru prima dată empiric că băncile creează individual bani din nimic.”
Garantiile de buna executie sunt returnate fie
Rmelor de constructii la receptia finala, daca au lucrat corect.
Asiguratorii cred ca nu au incredete in firmele de constructii daca nu vor sa preia riscul.
10% din valoarea contractului e o suma infima fata de o paguba adusa statului.Daca intra in faliment, statul nu mai poate recupera restul.
E posbil sa fie o intelegere intre asigurator si firma de constructii pentru a obliga statul sa reduca procentul privind asigurarea.
Sau sa oblige statul sa iancaseze asigurarea in transe.Adica, mai pe romaneste, statul avaseaza cheltuieli dar e posbil ca asigurarea sa nu le acopere.Iar firma de constructii sa si poata lua talpasita.
Firmelor
Avem un stat care nu isi mai apara contribuabili de hienele capitaliste. Sa faca o firma de stat pt asig si sa vezi cum isi revin si astia daca sunt interesati sa munceasca nu sa jecmaneasca romanii!!!
Exim-Asigurari din cate stiu are capital majoritar de stat.
Deci, exista si astfel de firme
Dar nu se vrea…