Aproape că nu trece o zi fără ca activiștii ecologiști să nu avertizeze despre apocalipsa climatică provocată în special de marile combinate industriale de pe tot cuprinsul Europei. Și le vor dezafectate. Un plan tâmp.
Cu ce vor fi înlocuiți acești giganți din sectoarele vitale – siderurgie, chimie, automobile, armament, construcții? Cu nimic, deoarece pur și simplu nu există înlocuitori care să preia aceste producții fără de care economia unui continent nu poate funcționa.
Scoaterea din funcțiune a fabricilor și a utilajelor grele va accelera drumul Europei spre dezindustrializare, lăsând-o mai dependentă decât este azi de China. Economiile europe au văzut anul trecut ce consecințe teribile poate să aibă o criză energetică.
Industria este un pilon al prosperității. Astfel, tehnologia și exporturile asigură bani și prosperitate. A pune fabrici la pământ, a închide mine cu resurse importante, precum cărbunele, doar de dragul „politicilor climatice” înseamnă șomaj și sărăcie.
La fel de grav, lobby-ul ecologist nu vrea să distrugă doar industria, ci și agricultura. Fermierii sunt supuși unor presiuni uriașe din partea funcționarilor de la Bruxelles pentru a accepta tot felul de legi, proiecte și îndrumări obligatorii, în interesul corporațiilor. Agricultura este crucială pentru aprovizionarea cu mâncate și, evident, are efecte pozitive asupra mediului.
Agenda climatică nu are nicio legătură cu ecologia. Dar narațiunea tâmpă a activiștilor este aplaudată de mulți politicieni, care, la fel ca funcționarii de la Bruxelles, nu au pus picioarele în viața lor într-o fabrică sau fermă.
Există o explicație și mai revoltătoare: se folosesc de isteria climatică și de apocalipsa apropiată pentru a-i determina pe cetățeni să suporte prețuri ridicate ale tuturor produselor în numele salvării planetei.
Green Deal-ul, care a scumpit masiv energia, este una dintre pârghiile care duce la constrângeri și măsuri aberante, odinioară de neacceptat în toate țările europene și nu numai.
Cu alte cuvine, activiștii ecologiști, dintr-un grup de năuci pe care nu-i lua nimeni în seamă, au ajuns o forță de perturbare a strategiilor economice pe un întreg continent. Nici nu e de mirare că majoritatea companiilor europene, împovărate și de taxa pe carbon, produc din ce în ce mai scump. Revoluția industrială a fost temelia dezvoltării Europei. Acum, dezindustializarea europeană se apropie cu pași repezi.