Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu mai are, de foarte mult timp, nicio legătură cu protecția drepturilor consumatorilor. Firmele fantomă, în special din comerțul online, s-au înmulțit excesiv, în absența unei supravegheri minimale din partea autorităților, astfel că acestea țepuiesc la greu nu numai cetățenii, ci și statul, practicând, la vedere, evaziunea fiscală. Comunicarea consumatorilor cu ANPC a fost, efectiv, blocată, iar sesizările primesc răspunsuri de clasare, și acelea cu întârzieri de câteva luni.
Pe principiul ”nu ne mai deranjați cu lucruri insignifiante de genul încălcarea drepturilor consumatorilor”, ANPC a decis să taie comunicarea directă cu cetățeanul. Astfel, cei care încearcă să ia legătura cu singura autoritate la care ar putea să se plângă de țepele date de comercianți, se lovesc de robotul instituției, care îți spune clar să nu încerci să deranjezi angajații decât dacă plângerea pune în pericol viața oamenilor, altfel nu vei fi luat în seamă.
Pentru toți cei care au sesizări singurele variante rămân completarea formularului online, pe care ANPC ți-l recomandă pentru operativitate, prezentarea la sediul comisariatelor județene și înregistrarea reclamației, trimiterea pe mail sau prin fax. Lăsând la o parte că persoanele vârstnice și nu numai sau cele din mediul rural nu au acces la niciuna dintre variante, după depunerea sesizării, ANPC trebuie să răspundă în 30 de zile. Cele 30 de zile se transformă în 90 de zile sau mai mult, pe motiv de prea multe reclamații. Dacă nu ești mulțumit de răspuns și insiști să vorbești cu cineva de la ANPC, îți va răspunde un operator call-center, care refuză să-și decline identitatea și care te îndeamnă să mai faci o reclamație la răpunsul primit de la ANPC. Cam aici se reduce toată interacțiunea cu cei care se presupune că ar trebui să apere drepturile consumatorilor.
Nu ai factură, nu te poți plânge
Problema comerțului online este că evaziunea și ilegalitățile sunt scăpate de sub control, cel puțin așa se plâng autoritățile. Puțini dintre români știu că, la primirea comenzii făcute online sau înainte de primire, prin comunicarea online, firma care ți-a vândut produsul trebuie să-ți trimită și factură. Pentru că bonul acela din pachet sau chitanța de la curier nu reprezintă nimic, spune ANPC. Păi și atunci în ce temei încasează banii firma de curierat? Dacă este evaziune, atunci se face și cu complicitatea acestor firme.
La o plângere făcută la ANPC, în care scrii, că de spus nu ai cui, că societatea de la care ai achiziționat produsul neconform nu poate fi contactată în niciun fel, deși are număr de telefon, adresă, firmă înregistrată la Registrul Comerțului, răspunsul este că plângerea a fost clasată pe motiv de lipsă factură. Mai mult, ANPC te direcționează frumos către ANAF sau Poliție, că nu e treaba lor evaziunea fiscală. Păi dacă ANPC ar redirecționa plângerile, care au supraaglomerat sertarele angajaților, către ANAF și Poliție, nu s-ar combate mai eficient evaziunea fiscală? Mai ales că firmele respective sunt înregistrate chiar în România. ANPC, însă, se mulțumește doar cu emiterea de sfaturi pentru consumatori, de genul nu cumpărați de pe site-uri necunoscute. Păi când site-urile respective își fac reclamă pe toate canalele posibile și imposibile, de unde să știe omul că achiziționează de la o firmă fantomă?
S-au amestecat atribuțiile
Ceea ce face acum ANPC, prin controalele intens mediatizate, ar trebui, de fapt, să facă ANSVSA. Adică Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Această instituție, care are și medici și personal specializat, ar trebui să verifice condițiile de păstrare ale alimentelor, termenele de valabilitate, curățenia din spațiile de depozitare, temperatura de depozitare etc. Că de aceea are atașat în siglă ”siguranța alimentelor”. În fapt, chiar cu asta se și ocupă ANSVSA, călcându-se pe picioare cu ANPC. Pentru că legea nu e clară și pentru că dă bine la imagine, ANPC e singura autoritate care iese în față, cum s-ar zice, cu astfel de controale, închizând supermarketuri pe motiv că aveau rugină aproape de motoarele congelatoarelor, în locuri fără contact cu alimentele. Asta așa, ca să facă spectacol. Sigur că trebuie verificate și marile magazine, și cei din alimentația publică, unde se comit abateri grave, dar ANSVSA ar trebui să îndeplinească această sarcină. Iar ANPC să redevină o autoritate pentru protecția drepturilor consumatorilor, respectată de comercianți, astfel încât, în momentul în care aud că vrei să te plângi la această instituție, să rezolve problema, nu să-ți râdă în față.