Jim Farley, directorul executiv al companiei Ford, a spus un adevăr incomod: vehiculele electrice necesită cu 40% mai puțini muncitori pentru asamblare decât mașinile pe benzină și motorină.
Într-un sens, el sublinia ceea ce sectorul știa deja: vehiculele cu baterii au mai puține piese decât cele propulsate de un motor cu combustie internă și, prin urmare, sunt mai ușor de fabricat. Lumea automobilelor „decarbonizate” necesită mai puțină forță de muncă decât cea care utilizează combustibili fosili.
Ford intenționează să aducă mai multă producție în interiorul companiei, ceea ce sună bine pentru lucrătorii săi, dar rău pentru lanțul de aprovizionare, unde companiile mai mici care produc eșapamente, ambreiaje, cutii de viteze sau radiatoare se confruntă deja cu uzura.
Sectorul automobilelor este un exemplu pentru modul în care reducerea emisiilor ar putea reduce intensitatea forței de muncă. Dar nu va fi singurul.
Pentru început, după cum spune Chris McDonald de la Materials Processing Institute, „pe măsură ce întreprinderile devin ecologice, înlocuirea proceselor vechi de zeci de ani va însemna mai multă automatizare, digitalizare și tehnologie avansată. Adică lucrători mai puțini.
Alte sectoare se confruntă cu un șoc. Schimbarea furnalelor tradiționale rămase în Marea Britanie, care reprezintă aproximativ 15% din emisiile industriale ale țării, cu cele cu arc electric, ar reduce locurile de muncă cu 45%, potrivit lui Antonius Deelen, fostul șef al British Steel.
Tata Group a solicitat subvenții guvernamentale în valoare de 1,5 miliarde de lire sterline pentru decarbonizarea oțelăriei Port Talbot din Țara Galilor.
Perspectiva unor astfel de pierderi de locuri de muncă, adesea în regiuni care se confruntă deja cu dificultăți economice, sugerează un fals confort din partea predicțiilor agregate privind „green jobs”.
Urmările tranziției spre net zero sunt dramatice: previziunile la nivel mondial indică 200 de milioane de locuri de muncă create și 185 de milioane pierdute până în 2050.
Renașterea politicii industriale americane și cerințele privind producția internă încorporate în subvențiile din Legea privind reducerea inflației au ridicat miza pentru industria europeană, care se luptă deja să scape de dependența de energia ieftină din Rusia.
Ironia este că se adună avertismente că orice, de la izolarea locuințelor la instalarea de energie regenerabilă și până la extracția de minerale din baterii, se confruntă cu lipsa de lucrători calificați. Acest lucru ridică perspectiva îngrijorătoare că această tranziție este de fapt o lovitură încasată de piața muncii.
Adevărul este că net zero nu este doar o provocare financiară și tehnologică. Este una socială.
s-a mai incercat teapa asta in anii 20. ce a urmat stie toata lumea
Dacă ar vrea să facă masini electrice adevărate ar relua proiectul lui Nicola Tesla din anii 20-30 , si ar produce masini electrice foarte fiabile, fără baterii. Masinile electrice de azi sunt niște caricaturi cu care sunt păcăliți maxim oamenii care le cumpără.