Dezastru complet la Roșia Montană. Localitatea, condamnată la dispariție

Fisura în barajul lacului Tăul Mare, din Roșia Montană, este, practic, bomboana pe colivă pusă la înmormântarea localității. Decizia aberantă de a o include în patrimoniul UNESCO, luată acum mai bine de un an, a blocat orice demers pentru reabilitarea drumurilor și pentru transformarea acesteia într-un oraș turistic. Astfel că în comună au mai rămas doar cei săraci lipiți, care trăiesc din ajutoare sociale, și pensionarii, o ultimă redută a rezistenței, care riscă să fie măturată de ape.

Puținii oameni care au mai rămas în Roșia Montană riscă să fie înghițiți de ape. O fisură ciudată a apărut în barajul lacului Tăul Mare, deși nu este clar ce ar fi putut să provoace așa ceva. Cert este că, deși au fost somați de însuși Raed Arafat să părăsească zona, locuitorii sunt deciși să reziste, mai ales că în peste 100 de ani nu s-a întâmplat niciun incident cu barajul, construit, de altfel, cu simț de răspundere.

”A apărut o breșă, o gaură, în barajul iazului. Acest iaz a fost construit acum peste 100 de ani, în vederea folosirii apei care se acumula în acel iaz pentru procesarea zăcământului aurifer. Acum însă, iazul, aflat în administrarea localității Roșia Montană, este folosit doar din punct de vedere piscicol, adică se practica pescuitul sportiv. S-a vehiculat că ar fi cianură de la mină prin iaz, dar nu are nicio legătură, pentru că este apă curată de munte. Barajul beneficiază de un zid de piatră uscată sub formă trapezoidală, iar la baza lui este un tunel, în care este introdusă o conductă care avea rolul de a asigura golirea apei. În bolta aceea de la galerie a apărut o crăpătură, s-a surpat pământul și, undeva la 5 metri, la intrare în galeria de 150 de metri, care face parte din baza de jos a lacului, suspiciunea este că acel pietriș a produs acea gropiță care se vede la suprafață, în condițiile în care barajul are o înălțime de 18-20 de metri. Aici este teama, dacă acele mișcări au fost numai pe orizontal sau sunt și pe vertical, care pot ajunge pe partea cu apă a lacului. De aceea s-a luat decizia scăderii de urgență a debitului. Breșa creată este în partea de aval a lacului și nu este apă în ea. Astfel că măsurile care s-au luat sunt doar măsuri de precauție”, ne-a declarat Eugen Furdui, primarul localității Roșia Montană.

Casele pleacă, minele rămân

Edilul localității susține că este o situație periculoasă, ținând cont că s-a mișcat acest teren, nu se știe din ce cauză, poate vechimea, poate alte condiții, și, dacă acele fisuri se duc și pe vertical, atunci se poate ajunge la un accident.

”S-a emis acea recomandare de autoevacuare și am trecut la informarea cetățenilor. Dacă se va sparge barajul, apa se va scurge, dar, pe unde trece, va face dezastru. Sperăm că nu se ajunge acolo”, ne spune primarul Eugen Furdui. Apele, însă, dacă se va produce nenorocirea, vor mătura doar casele, nu și minele de aur, motivul pentru care localitatea a fost întemnițată în patrimoniul UNESCO. Din iulie 2021, abia acum două zile Ministerul Culturii s-a interesat de ceea ce se întâmplă în zonă. ”M-a contactat ieri o doamnă director de la Direcția patrimoniu a Ministerului Culturii și mi-a spus că vrea să fie informată despre ceea ce se întâmplă aici și ce măsuri se iau și cam atât”, afirmă primarul Eugen Furdui. Deși Guvernul a promis fonduri pentru dezvoltarea turismului în localitate, după condamnarea UNESCO, nimic nu s-a întâmplat.

Întoarcerea în epoca de piatră

Intrarea în patrimoniul UNESCO, premeditată și forțată de Guvernul Cioloș, înseamnă, pe lângă interdicția de a mai extrage aurul românesc din Roșia Montană, și o stopare a dezvoltării localității. Planul urbanistic zonal pentru realizarea unui drum comunal, cu finanțare primită din PNDR, a fost blocat de Ministerul Culturii, care refuză să dea avizul. ”Nu mai avem voie să punem asfalt, trebuie să punem piatră cubică, nu trebuie să punem beton la zidul de sprijin, dar nu știm din ce să-l facem, rigolile nu trebuie să fie betonate, ci să fie din pământ. Piatra cubică are un preț de cost enorm, iar în al doilea rând pe un drum cu înclinație de 45% nu poți să pui piatră cubică, pentru că alunecă iarna, iar la noi, în zona de munte, iernile sunt grele, iar în perioada de calamități și de ploi toată acea piatră cubică o găsești grămadă, că ea este așezată pe un pat de nisip. În plus, dacă ar veni investitori, să zicem, să construiască infrastructură turistică, trebuie să păstreze arhitectura zonei, dar încă nu este clar la ce se referă această arhitectura, la ce an face referire”, ne-a mai precizat Eugen Furdui, primarul Roșia Montană.