Dărâmați globalizarea? Veți mânca inflație!

În ultimele câteva decenii, globalizarea și dezinflația au mers mână în mână. Pe măsură ce companiile multinaționale au crescut mult dincolo de limitele statelor naționale individuale, acestea au reușit să utilizeze tehnologia, externalizarea și economiile de scară pentru a reduce prețurile. Au menținut forța de muncă ieftină, capitalul ieftin și produsele de bază ieftine.

Acum, războiul din Ucraina a pus capăt gazului rusesc ieftin. Impulsul global către neutralitatea carbonului va adăuga în cele din urmă o taxă permanentă pe utilizarea combustibililor fosili.

Decuplarea dintre SUA și China înseamnă sfârșitul lanțurilor de aprovizionare „eficiente”, dar fragile. Sfârșitul relaxării cantitative și creșterile de dobândă ale Rezervei Federalea SUA și a Băncii Centrale Europene înseamnă sfârșitul banilor ușori.

Inamicii globalizării susțin că aceste noi realități sunt binevenite, notează Financial Times. Dar a te baza pe guverne autocratice pentru aprovizionarea crucială nu a fost niciodată o idee bună. Așteptarea ca țări cu economii politice extrem de diferite să respecte un regim comercial unic a fost o naivitate.

Mai mult de trei decenii de scădere a ratelor reale ale dobânzii au dus la apariția unor bule de active neproductive și periculoase; guvernele au  nevoie disperată de o descoperire a prețurilor pe piețe.

Acestea fiind spuse, nu se poate evita faptul că o lume în curs de deglobalizare va fi și una mai inflaționistă, cel puțin pe termen scurt. Acest lucru va reprezenta o provocare majoră atât pentru toate economiile.

După a spus Zoltan Pozsar, analist la Credit Suisse, „războiul înseamnă industrie”, fie că este vorba de un război cald sau de un război economic, iar industria în creștere înseamnă inflație.

Este exact opusul paradigmei pe care am experimentat-o în ultima jumătate de secol, timp în care „China s-a îmbogățit foarte mult producând lucruri ieftine,  Rusia s-a îmbogățit foarte mult vânzând gaz ieftin Europei, iar Germania s-a îmbogățit foarte mult vânzând lucruri scumpe produse cu gaz ieftin”.

Și America s-a îmbogățit datorită relaxării cantitative(QE), dar a făcut-o pe regimul de „inflație scăzută”, permis de exporturile ieftine venite din China, de exemplu.

Toate acestea se schimbă acum. Înseamnă că nici măcar bancherii centrali nu vor putea controla mediul inflaționist. Dacă politica monetară nu este însoțită de o situație fiscală mai stabilă, rezultatul va fi creșterea inflației, stagnarea economică și creșterea datoriilor.

Întrebarea este cât de mult din cheltuielile de astăzi vor fi productive. În orice caz, pe termen scurt, sfârșitul erei globalizării neoliberale va fi o împingere din spate pentru o inflație tendențială mai mare. La fel ca și deglobalizarea însăși, aceasta reprezintă o schimbare economică masivă, care va anunța tot felul de consecințe neașteptate.