Soluția pentru majorarea bugetului pentru sănătate este introducerea sistemului de co-plată și a asigurărilor private, arată Curtea de Conturi, după auditul efectuat la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Mai mult, organismul de control recomandă reducerea numărului de paturi de spital din țară și redirecționarea pacienților către medicii de familie.
Auditul de performanță privind eficacitatea și eficiența măsurilor de recuperare a creanțelor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, precum și utilizarea acestuia în perioada 2011-2019, elaborat de Curtea de Conturi, a relevat câteva concluzii și soluții șocante. Astfel, auditorii Curții de Conturi au arătat că România cheltuie cu sănătatea mai puțin decât alte țări similare, sistemul de asigurări sociale de sănătate fiind unul centralizat, cu majoritatea cheltuielilor pentru sănătate provenind din surse publice. ”În perioada 2011 – 2019, deși s-a încercat realizarea unui echilibru corespunzător între furnizarea accesului universal la servicii de sănătate de înaltă calitate și constrângerile bugetare, nu a fost pus în practică un sistem de finanțare a serviciilor spitalicești care să se bazeze pe costuri reale.
Sistemul rămâne subfinanțat (atâta timp cât există mai mulți beneficiari decât plătitori) și centrat pe spitale și nu există nicio acțiune clară de a raționaliza infrastructura spitalicească și de a trece de la serviciile de îngrijire medicală cu internare la serviciile de îngrijire medicală ambulatorii și primare. Totodată, existența de scutiri de la plata contribuțiilor, care operează în sistem pentru unele grupuri vulnerabile (cum ar fi șomerii, pensionarii și persoanele care beneficiază de prestații sociale) pentru care statul plătește din buget, în numele acestora, către CNAS, o contribuție de asigurări sociale de sănătate, pentru a garanta acoperirea serviciilor lor de sănătate, la nivelul CNAS, această contribuție nu este dimensionată proporțional cu numărul beneficiarilor, iar numărul redus de persoane care contribuie la asigurările sociale de sănătate are drept rezultat o subfinanțare accentuată a sistemului de sănătate”, se precizează în sinteza raportului de audit.
Asigurări private și plată directă
În anul 2019, conform registrului de asigurați aflați în evidența CNAS, 6.746.067 de români plătesc contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS), iar 12.123.447 români sunt asiguraţi la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, dar sunt scutiţi de la plata CASS. În plus, introducerea obligației de a asigura prin transferuri din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) a sumelor necesare plăților aferente influenţelor financiare determinate de creşterile salariale nu a fost susținută prin asigurarea unei surse de finanțare distinctă astfel încât aceste plăți să nu afecteze modul de utilizare al FNUASS, având în vedere faptul că pentru finanțarea acestor influențe au fost utilizate fonduri care puteau fi alocate pentru plata serviciilor medicale, medicamentelor, se arată în raportul de audit.
Ca soluții, Curtea de Conturi propune completarea sistemului de asigurări sociale de sănătate obligatorii cu modalități de finanţare mixtă a serviciilor de sănătate, cum sunt plata directă, co-plata și asigurările private. ”Asigurările private de sănătate din România au apărut ca urmare a neajunsurilor sistemului public de sănătate. Acest tip de asigurare de sănătate este în relaţie directă cu apariţia spitalelor şi clinicilor private care oferă servicii medicale complete și de calitate. Printre avantajele apelării la sistemul privat de sănătate se numără accesibilitate mai mare la medici şi aparatură de înaltă calitate și timpul economisit prin durata de aşteptare scăzută. Dezavantajele constau însă în costuri suplimentare, faptul că nu toți pot beneficia, având în vedere că cei care au diverse afecţiuni în momentul încheierii poliţei și cei care au peste 65 de ani nu își pot face astfel de asigurări, și probabilitatea de a interveni probleme legate de decontarea serviciilor medicale.
Mai puține spitale
Deși minimizarea numărului de paturi aprobate reprezintă unul dintre principiile de bază privind minimizarea costurilor, iar dotarea unităților sanitare cu aparatură performantă poate asigura o mai bună calitate a actului medical, sistemul românesc a rămas, la nivelul anului 2018, în continuare concentrat pe serviciile intraspitalicești, cu 6,9 paturi la 1.000 de locuitori (cu 22% mai multe decât media UE și un număr mare de internări (21,1%), cu aproximativ 18,3% mai multe decât media UE), susține Curtea de Conturi. Comparativ cu celelalte țări europene, numărul de paturi de spital la 100.000 de locuitori a crescut în România de la 631 în 2012, la 697 în 2018. ”Această creștere se datorează faptului că se acordă un număr mai mare de servicii medicale în regim de spitalizare de zi și continuă față de serviciile medicale în regim ambulatoriu, însă, prin inversarea piramidei serviciilor, acest fenomen ar conduce la asigurarea treptată a unei acoperiri mai largi a nevoilor medicale ale populației.
România are una dintre cele mai mari rate de decese potențial evitabile prin asistență medicală și prin prevenție, care nu ar trebui să aibă loc în condițiile acordării unei asistențe medicale prompte și eficace. Accesul la serviciile de sănătate este împiedicat și de lipsa de cadre medicale. Numărul de medici și de asistenți medicali pe cap de locuitor este foarte scăzut în comparație cu media UE (248 de medici la 100.000 de locuitori, în comparație cu media UE de 347; 601 asistenți medicali la 100.000 de locuitori, în comparație cu media UE de 836”, potrivit sintezei raportului de audit al Curții de Conturi.