Curtea de Conturi: adăposturile antiaeriene, funcționale doar pentru 3% din populație

Lipsa condițiilor necesare protejării populației în situație de conflict armat indică nevoia reproiectării sistemului național de adăpostire, a avertizat Curtea de Conturi. În fapt, în cazul unui atac aerian, doar 3% din cetățenii României au asigurate adăposturi special construite și încă 5% ar putea folosi spații de la metrou, parcări, pasaje și galerii subterane și tuneluri, ceea ce înseamnă 1,6 milioane de oameni din peste 19 milioane.

Actuala organizare a Sistemului național de adăpostire din România nu asigură o protecție suficientă a populației în situația unui conflict armat, mai ales în zonele dens populate, se arată într-un raport de audit al Curții de Conturi. Instituția critic faptul că activitatea de adăpostire a populației în caz de atac aerian nu a reprezentat o prioritate în strategia de securitate națională și nici nu a fost elaborată o concepție privind modul în care, pe timp de pace, se face pregătirea adăpostirii populației în situație de conflict armat. Reglementările privind activitatea de adăpostire a populației în caz de conflict armat și dotarea majorității adăposturilor de protecție civilă și a punctelor de comandă sunt rămase la nivelul anilor `70, iar unele componente ale Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență (SNMSU) nu au asigurat un management eficient al activității de adăpostire a populației în situație de conflict armat. În România nu se cunoaște numărul total al adăposturilor de protecție civilă și al adăposturilor simple (alte spații de adăpostire) care se pot amenaja în situația unui conflict armat, dat fiind că cele mai multe autorități publice locale nu au inventariate spațiile de adăpostire. ”Capacitatea de adăpostire a populației în caz de atac aerian este de 3,21% (611.922 persoane) în adăposturi special construite, respectiv 5,19% (989.507 persoane), dacă luăm în considerare și alte spații de adăpostire identificate (spații de la metrou, parcări, pasaje și galerii subterane, tuneluri etc.), raportat la totalul populației rezidente (19.053.815 persoane). Din totalul de 5.072 de adăposturi de protecție civilă, publice și private, 2543 sunt neoperaționale (50,14%)”, se arată în raportul Curții de Conturi.

Construcții vechi de peste 35 de ani

Fondul de adăpostire este vechi, 73% din adăposturi, respectiv 3.711, sunt construite înainte de anul 1990, iar jumătate din adăposturile existente nu îndeplinesc condițiile de funcționalitate. Unele structuri ale statului (consilii locale, instituții publice, operatori economici etc.) cu atribuții și responsabilități în administrarea adăposturilor publice, dar și unii administrator ai adăposturilor private nu asigură condițiile necesare protejării populației și creșterii rezilienței comunității în situații de conflict armat. Întrucât nu au existat situații de conflict armat pe teritoriul României, adăposturile nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost construite. În prezent, multe dintre acestea sunt insalubre, impracticabile sau transformate de proprietari în depozite, iar altele au suferit modificări, astfel încât spațiile respective nu mai corespund normativelor de adăpostire. ”Adăpostirea este una dintre măsurile specifice de protecție a populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și de patrimoniu, pe timpul ostilităților militare și al situațiilor de urgență, împotriva efectelor acestora. Neconsolidarea Sistemului național de adăpostire pentru asigurarea adăpostirii populației și a conducerii politice în caz de conflict armat, precum și a protecției bunurilor materiale și a valorilor culturale, ar putea genera vulnerabilități majore la adresa securității naționale și a capacității de acțiune într-o situație de protecție civilă”, susține Curtea de Conturi.

Nepăsare generală

Cauzele care au condus la deficiențele constate de Curtea de Conturi sunt legate de faptul că atribuțiile și responsabilitățile privind adăpostirea populației în caz de conflict armat ale DSU-DGPC, în calitate de autoritate coordonatoare a activității de protecție civilă din România, nu au fost definite clar sau nu au fost adaptate contextului actual. Printre cause se mai numără interesul scăzut și nivelul redus al implicării unor autorități publice centrale și locale, conducători de instituții publice, operatori economici și populație în aplicarea măsurilor stabilite prin hotărârile CJSU de creștere a gradului de operaționalizare a adăposturilor de protecție civilă,  precum și existența unui cadru de reglementare vechi, instrucțiuni neactualizate și neatractive pentru informarea populației privind folosirea adăposturilor de protecție civilă în caz de conflict armat.