Cum și-a sabotat România propria industrie de armament

România și-a pus singură cruce industriei de armament în momentul în care a modificat Legea offsetului, permițând excepții de la aplicarea acesteia pentru contractele de la guvern la guvern. Modificarea legii a fost decisă în mod suspect de CSAT-ul condus Iohannis și de ministrul Apărării din Guvernul Cioloș în 2016, cu doar un an înainte de încheierea unui contract cu SUA de 3,9 miliarde de dolari. 

Obligația de a cumpăra tehnică militară dintr-o țară în valoare de cât ai vândut în acel stat a fost prevăzută în legile offset din toată lumea, tocmai pentru a se crea un echilibru al profiturilor obținute. În România însă, Legea offsetului a existat doar pe hârtie, pentru că cei aflați la conducerea guvernelor nu și-au manifestat niciun interes pentru a ține în viață și a dezvolta propria industrie de armament. În 2016 însă, o modificare controversată a acestei legi a spulberat orice avantaj teoretic pe care l-ar fi putut avea România.

Astfel, în iulie 2016, CSAT-ul condus de Klaus Iohannis aproba propunerea MApN (din Guvernul Cioloș) de modificare a Legii 346/2006 de funcționare a Ministerului, prin care contractele G2G ( de la guvern la guvern) erau exceptate de la aplicarea offsetului.

”Această prevedere are caracter de unicitate pe plan mondial.  Modificările la Legea 346/2006 au fost promulgate în 2 noiembrie 2017, iar la sfârșitul lui noiembrie (coincidență!) este semnat primul contract FMS/LOA pentru sistemele Patriot în valoare de 3,9 miliarde de dolari, nepurtatoare de offset”, arată Blocul Național Sindical (BNS). Astfel, potrivit schimbărilor legislative, Ministerul Apărării Naționale este împuternicit să reprezinte Guvernul României pentru negocierea, semnarea şi derularea acordurilor sau contractelor privind asistența de securitate acordată de către guverne străine şi/sau organizații internaționale.

Totodată, achizițiile de produse, servicii şi/sau lucrări în cadrul acestor acorduri sau contracte se vor desfășura în conformitate cu procedurile specifice stabilite de guvernele străine şi/sau organizațiile internaționale care acordă asistența de securitate, achizițiile fiind exceptate de la Legea offsetului.

Zero offset în programele majore de achiziții

Potrivit datelor furnizate de Blocul Național Sindical, niciunul dintre programele românești de achiziții nu a fost acompaniat de un offset efectiv. Offsetul la programele românești este practic 0: 0 (Zero) investiții străine sau achiziții mascate drept “investiții”, 0 (Zero) export și 0 (Zero) transfer de tehnologie. Spre deosebire de toate celelalte țări ale UE, România nu are niciun fel de capabilități cheie, cum ar fi proiectarea, testarea, certificarea și producția de aerostructuri, proiectarea, testarea și producția de blindate, de sisteme de rachete, de nave militare și de camioane. Fără investițiile din offset, industria de apărare din România are acum tehnologii și utilaje învechite, producție nesemnificativă, forță muncă îmbătrânită și redusă numeric, cu competențe reduse, centre de educație profesională, post-liceală și universitară limitate, este împraștiată geografic și divizată organizațional și deconectată de la fluxurile de industrializare internaționale.

Se cere legislație anticorupție în sectorul militar

Sindicaliștii de la BNS cer schimbarea legislației pentru a face offsetul efectiv, inclusiv în contractele G2G, și identificarea și semnarea obligațiilor de offset înaintea sau odată cu semnarea contractului de achiziție. Totodată, BNS solicită elaborarea și promovarea legislației anticorupție în domeniul industriei de armament, precum și operaționalizarea unei Structuri de Achiziții și Implementare a Offsetului, separată de Departamentul pentru Armamente, aflată sub control civil, similar cu cele din Canada, Elveția, Danemarca, care să asigure un echilibru decizional și politici de beneficii industriale și tehnologice bazate pe offset.