O analiză a crizei energetice europeane îi contrazice pe susținătorii teoriei „ce e mai rău s-a terminat”. Dimpotrivă, ce e mai rău nici nu a început.
Există vești bune: prețurile gazelor naturale au scăzut la aproximativ 135 euro pe megawat oră de la un vârf de 350 euro stabilit în august.
Prețurile la electricitate s-au redus la mai mult de jumătate în aceeași perioadă. În plus, Europa a reușit să își acumuleze stocurile de gaze aproape până la refuz, iar una dintre cele mai călduroase toamne înregistrate a redus semnificativ consumul.
Să trecem la veștile proaste. Atât prețul gazelor naturale, cât și cel al energiei electrice rămân foarte ridicate în comparație cu mediile istorice.
Chiar și după scăderea prețurilor, gazul este astăzi de șapte ori mai scump decât în perioada 2000-2020; energia electrică este de 10 ori mai scumpă. Impactul cumulativ contează, de asemenea. Nu este vorba doar de cât de ridicate sunt prețurile, ci și de cât timp rămân acolo. Perioada va dura.
Dar cea mai mare problemă cu mantra “ce e mai rău a trecut” este că sezonul rece abia a început, notează Bloomberg. Iarna meteorologică a început la 1 decembrie. Iarna astronomică începe abia pe 21 decembrie. Urmează 100 de zile cele mai friguroase ale anului.
Piețele de energie sunt atât de strânse, încât doar câteva grade Celsius în minus sau câteva zile fără vânt separă Europa care se confruntă cu pene de curent de cea care are nevoie de suficientă energie pentru a trece iarna.
Deși gazul a fost emblematic pentru criza energetică de când Rusia a întrerupt livrările, îngrijorările sunt mai mari pentru electricitate.
Există un risc semnificativ: consumatorilor să li se ceară să reducă cererea. Întreruperile de curent rămân o mare posibilitate, în special în Franța, Finlanda, Irlanda și Suedia.
În perspectivele sale pentru următoarele luni, asociația companiilor europene care gestionează rețeaua electrică (ENTSO-E) a declarat: “Situația din această iarnă este critică, dar controlabilă”. Asta nu sună ca și cum ce e mai rău ar fi trecut.
Săptămâna trecută a oferit o avanpremieră a modului în care ar putea evolua o criză. În întreaga Europă, vântul aproape că s-a oprit, forțând rețelele să se bazeze mai mult pe centralele electrice pe gaz și, în Germania, pe cărbune.
În trecut, industria nucleară franceză ar fi intervenit, exportând electricitate pentru toată lumea. Dar Franța a importat energie, deoarece multe dintre reactoarele sale au fost oprite pentru reparații, ceea ce a restrâns și mai mult piața. Ca urmare, prețurile la electricitate au crescut brusc. În regiunea nordică, prețul mediu a urcat la 318 euro pe MWh, al treilea cel mai mare preț săptămânal înregistrat vreodată.
Perioada întunecată
De acum încolo, scenariul de temut este ceea ce profesioniștii din domeniul energiei din Germania numesc Dunkelflaute – ceea ce înseamnă, literalmente, “perioada întunecată”, cu puțină energie solară și eoliană și cu o cerere ridicată din cauza temperaturilor scăzute.
Dacă un episod de Dunkelflaute lovește Europa – iar unii comercianți și meteorologi consideră că există șanse mari să se întâmple unul săptămâna aceasta sau săptămâna viitoare – regiunea va avea probleme. Operatorii de rețea ar cere probabil consumatorilor să își reducă cererea pentru a evita pene de curent.
Dacă nu este suficient de îngrijorător, mai sunt două motive de alarmă. Unul este că Europa a cheltuit 700 de miliarde de euro (și continuă să cheltuiască) pe subvenții pentru a menține prețurile cu amănuntul la electricitate și gaze naturale la un nivel mai mic decât cel impus de piață.
Până acum, gospodăriile și întreprinderile mici au rezistat în mare măsură crizei, deoarece guvernele le-au protejat de cea mai mare parte a costurilor. Dar subvențiile nu pot dura la nesfârșit. Vor deveni datorii care va fi suportate prin viitoarele creșteri de taxe.
Celălalt motiv este că, deși prețurile sunt mai mici decât în iulie și august, ele rămân suficient de ridicate pentru a distruge sectorul de producție. Când Rusia a invadat Ucraina la sfârșitul lunii februarie, mulți directori s-au pregătit pentru o criză energetică de șase săptămâni; apoi au realizat că va dura cel puțin șase luni. Acum se tem că se va întinde pe șase ani!
Realitatea este că prețurile energiei rămân extrem de ridicate, continentul este la mila vremii, costul subvențiilor crește într-un ritm nesustenabil, iar companiile avertizează asupra dezindustrializării. Ce e mai rău nu a trecut