Țările UE au reușit în sfârșit să realizeze (aproape) imposibilul: să ajungă la un acord privind migrația.
Joi, 21 de state membre ale au adoptat ceea ce au salutat ca fiind un acord „istoric” pentru a remodela – pentru prima dată după ani de zile – modul în care continentul procesează și relochează solicitanții de azil.Dacă va trece de negocierile finale cu Parlamentul European, ar putea schimba fața migrației europene. Luptele și schimbările sunt inevitabile și nimeni nu este sigur de modul în care va funcționa politica în sine.
Deocamdată, comentează Politico, acordul reprezintă un echilibru între două tabere mari: țările de la graniță, care doresc mai mult ajutor pentru gestionarea solicitanților de azil, și cele din interior, care susțin că prea mulți migranți sosesc și se deplasează fără permisiune în UE.
Statele din prima linie ar trebui să instituie o procedură de azil mai strictă la frontieră pentru cei care nu sunt considerați susceptibili de a fi acceptați. De asemenea, li s-ar acorda o marjă de manevră mai mare pentru a trimite înapoi solicitanții respinși.În rest, țările UE ar trebui să aleagă între a accepta un anumit număr de migranți în fiecare an sau a plăti într-un fond comun al UE.
Conform acordului, noul sistem de azil al UE ar urma să cuprindă două căi: o procedură mai strictă, realizată chiar la frontieră, și o altă procedură mai permisivă. O preselecție prealabilă ar urma să determine unde merge fiecare persoană.
Factorul decisiv: dacă oficialii consideră că migrantul are șanse de a fi acceptat sau nu. Cei care nu sunt considerați susceptibili de a primi protecție s-ar îndrepta probabil către ruta mai strictă. Obiectivul ar fi de a procesa fiecare cerere la frontieră în termen de 12 săptămâni.
Cu toate acestea, într-o concesie cheie pentru țările din sudul Europei, guvernelor li s-ar permite să înghețe protocolul mai rigid dacă acesta atinge un anumit prag de solicitanți.
Această cifră ar urma să înceapă la 30 000 pentru UE și să crească în fiecare an până la 120 000. Fiecare țară ar avea propriul prag. Odată ce limita este atinsă, procedura mai dură va fi înghețată.Ce ar însemna acest lucru pentru solicitanții de azil care sunt respinși? O plecare mai rapidă către un număr mai mare de țări – și nu neapărat către cea în care au locuit anterior.
În cele din urmă, acest subiect s-a dovedit a fi cel mai spinos din cadrul negocierilor, Germania și Italia luptându-se până la capăt. Italia dorește de mult timp să aibă mai multe opțiuni în ceea ce privește destinațiile unde poate trimite solicitanții de azil respinși, dar Germania s-a opus, argumentând că UE nu poate trimite persoane în țări care nu respectă pe deplin drepturile omului.
În final, acordul final a fost în mare parte de partea Italiei, care a fost susținută de aproape 10 țări în această privință. Deși principiul drepturilor omului va rămâne la nivelul UE, fiecare țară va trebui să stabilească dacă o țară din afara UE respectă cu adevărat standardele internaționale în materie de drepturi ale omului.
Dar susținătorii migranților se tem că UE nu va avea puterea de a ține fiecare membru la acest standard, ceea ce face ca fiecare țară să încalce regulile în avantajul său.
Se pune întrebarea dacă acest acord a fi cea mai bună șansă a UE de a-și revizui procedura fracturată de azil și de a face ca migranții să fie distribuiți mai uniform pe continent din 2016, când războiul sirian a provocat o avalanșă de refugiați care căutau adăpost în Europa.