În timp ce România e șantajată de Comisia Europeană ca să-și închidă capacitățile pe cărbune, oficialitățile UE confirmă că multe state din UE și-au intensificat producția de energie de acest tip. Mai mult, acestea au anunțat o amânare a decarbonizării, pe fondul creșterii accelerate a prețului la gaze. În ce privește economia la gaze, europenii au făcut-o în propriile case, tremurând, efectiv, de frig, nu din conștiinciozitate, ci de teamă că nu-și vor putea achita facturile.
Într-un editorial intitulat ”Calea energetică către decarbonizarea UE – cum se reconciliază cu securitatea, sustenabilitatea și accesibilitatea”, redactorul șef al Jurnalului oficial al Curții de Conturi Europene, Gaston Moonen, dezvăluie cât de departe este Uniunea de ambițiosul plan al Green-Deal-ului. Acesta a arătat că unele state membre au menționat în mod explicit opțiunea de a suspenda temporar eliminarea treptată de cărbune (inclusiv Germania și Italia).
”Pe termen lung, schimbările structurale în mixul energetic al UE nu par să fi avut loc, afectate fiind de crizele recente. Până acum, nu am observat ajustări ale cărbunelui pe termen lung și politici de eliminare treptată. În general, revenirea cărbunelui în mixul de energie nu este o veste bună și indică o slăbiciune structurală (dependență de gazul rusesc), dar ar putea fi doar o opțiune temporară. Rolul gazelor naturale în mixul energetic ca și combustibil de tranziție ar putea fi pus sub semnul întrebării, în funcție de cât de repede poate fi diversificată aprovizionarea cu gaze naturale a UE prin intensificarea surselor regenerabile”, a notat Gastron Mooen. În ce privește panourile solare și camioanele cu hidrogen, acestea nu pot fi implementate masiv peste noapte, iar atenuările emisiilor care ar fi necesare pe termen scurt pentru atingerea obiectivelor climatice nu pot fi așteptate în următorii câțiva ani, a precizat reprezentantul Curții de Conturi Europene.
Industria emigrează și populația tremură de frig
Dependența UE de gazul rusesc a fost și poate fi încă mai mult de o problemă structurală, iar criza ucraineană a crescut gradul de conștientizare în cele mai dure moduri, mai spune Gaston Moonen. Au fost puse la punct mai multe planuri pentru a reduce drastic importurile de gaze naturale din Rusia, dar pentru utilizatorii finali de gaze naturale, principalele opțiuni sunt suficiența energetică (scăderea temperaturii în locuințe) și eficiența energetică și electrificarea (de exemplu, cu ajutorul REPowerEU). ”Sectorul energetic și, respectiv, clădirile au reprezentat 37 % și 35 % din consumul de gaze în 2019. Clădirile au consumat cu 12 % mai puțin gaz natural în 2022 decât în 2019, cu efecte comportamentale reprezentând peste 50 % din scădere. Consumul de gaz natural în industrie a scăzut cu 21 % în aceeași perioadă. Pe termen scurt, prețurile mari la energie ar putea continua să însemne reduceri voluntare ale cererii în clădiri și relocarea în afara UE a industriilor foarte mari consumatoare de energie”, a mai scris Gaston Moonen.
N-ai cu ce
Potrivit reprezentantului Curții de Conturi Europene, sursele regenerabile ridică provocări de securitate, durabilitate și accesibilitate, iar tranziția energetică este, de asemenea, o tranziție a materialelor, deoarece necesită o schimbare în minerit de la petrol, cărbune și gaz către „materiile prime critice” ale metalelor și mineralelor rare. ”Experții au semnalat riscurile de securitate ale faptului că exploatarea și prelucrarea materiilor prime critice se află în mâna doar a câtorva țări, în mare parte din afara UE, care nu mențin neapărat valorile de mediu. Multe țări din UE sunt în afara jocului metalelor pentru că, în timp ce noi suntem dornici să avem un vehicul electric în alee, nu vrem o mină în curtea noastră. Având în vedere creștere enormă așteptată în cererea de materii prime critice, o majorare a prețurilor este doar o chestiune de timp, care ne readuce la accesibilitate. Acest lucru va afecta ambițiile UE privind tranziția energetică, dar și digitalizarea acestei ambiții, care depind la fel de mult de aceleași materiale”, a punctat Gaston Moonen, redactorul șef al Jurnalului oficial al Curții de Conturi Europene.