Europa a muncit din greu pentru a umple rezervele de gaze naturale pentru iarnă, dar adevărul neplăcut este că guvernele naționale au un control redus sau chiar inexistent asupra acestor rezerve.
Doar aproximativ 10% din gazul din instalațiile de depozitare din Italia până în Olanda se află sub controlul direct al oficialilor publici prin intermediul rezervelor strategice naționale, potrivit datelor compilate de Bloomberg. Restul se află în mâinile unor companii comerciale internaționale, ale unor utilități energetice și ale unor grupuri industriale, iar companiile sunt libere să vândă la cel mai bun ofertant, chiar dacă acesta se află în altă țară.
Acest lucru înseamnă că un val de frig în Germania ar putea declanșa o criză de gaze în țările vecine și ar putea pune la încercare șubreda solidaritate a Europei.Rețeaua de gaze din regiune ar trebui să funcționeze permițând aprovizionarea între piețe. Atâta timp cât există suficient combustibil în sistem, acesta ar trebui să se echilibreze. Dar nu a funcționat în condiții de criză ca cea actuală.
„Aspectele practice ale sistemului nu au fost niciodată testate cu adevărat înainte”, a declarat Graham Freedman, analist la firma de consultanță Wood Mackenzie. „Multe vor depinde de severitatea acestei ierni”.
Dacă va fi frig, stocurile ar putea scădea sub 10% până la sfârșitul lunii martie – și se va declanșa o nouă cursă pentru aprovizionare înainte de iarna viitoare.
În timp ce Europa nu dispune de date transparente cu privire la cine deține gazul stocat, cea mai mare parte este deținută de utilități, inclusiv de companii de stat, care vor trebui să retragă combustibilul pentru a aproviziona gospodăriile și producătorii.O cantitate mai mică se află în mâinile unor companii comerciale precum Glencore Plc și Vitol Group, al căror principal interes este maximizarea valorii portofoliilor lor.
Îngrijorările legate de aprovizionarea pe timp de iarnă au acaparat regiunea timp de luni de zile, stimulând eforturile de a acumula gaze – rezervele sunt acum aproape pline și peste media pe cinci ani.
Stare de urgență?
Însă, pentru a evita riscurile legate de aprovizionare, guvernele ar putea încerca să declanșeze starea de urgență. Într-un astfel de caz, Agenția Federală de Rețele din Germania – la fel ca și alte autorități naționale – ar avea puterea de a ordona dacă gazul rămâne în depozite sau este scos. O restricție ar putea lăsa vecinii singuri să se confrunte cu penuria.
Germania este dependentă de alții, deoarece stocarea sa acoperă doar 25% din cererea anuală. Polonia se află, de asemenea, pe un teren instabil. A cincea cea mai populată țară din Uniunea Europeană, cu 38 de milioane de locuitori, are o capacitate mai mică decât Slovacia, care are o populație de doar 5,5 milioane de locuitori.
Prețurile cresc după cerere
Dacă sistemul funcționează, prețurile cresc acolo unde cererea este mai mare și, pe măsură ce fluxurile se îndreaptă spre piețele cu prețuri mai mari, tarifele din țările în care rezervele de gaze sunt în curs de reducere ar trebui să crească, potrivit lui Niek van Kouteren, trader senior la compania energetică olandeză PZEM NV.
În următoarele luni sunt probabile distorsiuni ale prețurilor, în condițiile în care livrările sunt reduse drastic de Rusia, care a acoperit 40% din cererea de anul trecut. Asta sporește perspectiva ca gazul să circule de pe o piață pe alta, iar temperaturile scăzute de pe piețele mari, precum Germania și Polonia, ar putea absorbi livrările din Italia, Austria sau Olanda.
Austria tinde să funcționeze ca furnizor în timpul iernii, cu mai mult de două treimi din capacitatea sa de stocare disponibilă de obicei în alte țări. Republica Cehă și Ungaria au, de asemenea, o capacitate mai mare decât este necesar pentru uz casnic.
Însă criza a determinat o analiză mai aprofundată a depozitării, iar unele națiuni au exprimat nevoia de a extinde capacitatea pentru a face față viitoarelor urgențe. “Iarna din 2023-2024 ar putea fi mai rea decât cea actuală”, a avertizat Claudio Descalzi, directorul general al gigantului energetic italian Eni SpA.