CFR Călători: un jaf pe șine care costă nervi și respect

Plin sezon estival, mii de oameni cu bagaje și copii de mână, dar CFR Călători reușește, din nou, să fie bătaia de joc supremă: o singură casă de bilete deschisă într-o gară cât un aeroport. Oameni în căldură, bătrâni în picioare, studenți care speră să-și vadă familia, turiști pierduți, iar în fața lor… un geam tras și o funcționară plictisită care mai are puțin și cere 5 lei doar să respiri aerul din incintă.

Asta este România anului 2025. O țară care te taxează până îți pierzi răsuflarea, dar care nu îți oferă nici cel mai minim respect în schimb.

Haos administrativ și angajați care te iau de prost doar la CFR Călători

Am stat peste o oră la coadă doar pentru un amărât de ID de student și un bilet, iar doamna de la ghișeu mi-a și greșit numele, deși avea buletinul în față. Comentariul? „Lăsați, domnișoară, n-are nimic.” Ba are, doamnă! Are pentru că e o dovadă că la CFR Călători nimeni nu mai știe să scrie un nume, darămite să respecte un om. Serios?! Așa funcționează România?

Între timp, cerșetori cât vezi cu ochii, iar funcționarele de la casele de bilete… același „club select” de doamne acre, care privesc publicul cu un dispreț demn de un sistem bolnav de putere și corupție, că doar se practică în Sectorul 1.

Întârzieri? Un hobby național semnat CFR Călători

Azi dimineață, tren programat la 08:11 spre Slobozia. Intru pe site-ul oficial, aflu că are +53 minute întârziere. Ajung în gară, scria +30. În sinea mea cred că mai aveam o urmă de speranță, dar oricum s-a spulberat în următoarele 20 de minute… A urcat la 45, apoi la +70 de minute întârziere. Bravo, CFR Călători!

De ce? Pentru că trenul venea de la Craiova și evident, a ajuns târziu. Nu era nici viscol, nici potop, dar „doamna” de la ghișeu știa din ziua precedentă că o să întârzie. De unde? Are glob de cristal în poșetă? Sau poate că are proroci prin gările din țară, cine știe.

Rezultatul? Am pierdut legătura la Ciulnița, și m-am trezit în mijlocul pustietății, eu și un câine. Singurul ajutor? Un taxi care a costat cât un bilet București – Oradea.

Trenuri murdare, căldură de seră și băi care puteau concura cu gropile de gunoi

Și dacă tot reziști până urci într-un tren, felicitări, ai pășit într-o groapă pe șine. Mirosuri de nedescris, scaune mânjite, podele lipicioase, toalete care ar face și un câine să refuze intrarea. Dar ai grijă să nu te plângi prea tare, că vine controlorul și te întreabă dacă ai bilet.

Păi da, domnule ministru al transporturilor, avem bilet. Dar pentru ce? Pentru a fi umiliți de o companie de stat întreținută cu taxele noastre?

Cât mai îndurăm bătaia asta de joc?

Ne luați aproape jumătate din salariu lunar pentru un stat care nu ne oferă nici minimul necesar. Ne cereți taxe, accize, tăiați burse, creșteți TVA-ul, dar nu sunteți în stare să țineți o gară funcțională, un tren la timp sau un angajat care să știe să tasteze un nume.

Ce faceți acolo la minister, domnule Șerban? Lucrați la „programul național de întârziere”? Sau vă ocupați cu frecatul dudelor pe bani publici, așa cum au făcut și ceilalți?

CFR Călători nu e o companie. E o rușine națională

Gara de Nord este oglinda perfectă a Bucureștiului și a întregii țări: un loc murdar, sufocant, unde timpul curge doar în defavoarea ta. Iar CFR Călători e exemplul perfect de companie întreținută doar ca să enerveze populația, să o stoarcă de răbdare.

Nu cerem vagoane de lux. Cerem trenuri curate, bilete emise în timp util și respect pentru oameni. Dar probabil e prea mult, nu-i așa?

Dacă nici transportul în comun nu mai funcționează decent într-o țară membră UE, ce mai avem? Unde mai fugim? Și de ce, Doamne iartă-mă, trebuie să ne simțim vinovați că îndrăznim să cerem normalitate?