Legea care prevedea reducerea contestației amenzii contravenționale la un simplu formular a murit înainte de a se naște. Elaborată de liberali și votată cu două mâini de Camera Deputaților, legea a fost desființată de Curtea Constituțională chiar înainte de a fi promulgată de președinte. Sesizată de Avocatul Poporului în această speță, CCR a decis că prevederile actului normativ se bat cap în cap cu alte legi și că aplicarea acestuia este, practic, imposibilă.
Introducerea a două subpuncte în actul normativ privind regimul juridic al contravențiilor, materializată printr-o nouă lege elaborată de PNL și votată de Camera Deputaților, a avut atâtea nereguli și a creat atâta haos încât poate constitui un record absolut în acest domeniu. În drum spre promulgare, legea a fost contestată de Avocatul Poporului la Curtea Constituțională, care, practic, a desființat-o.
Pe scurt, sub pretextul că ar degreva instanțele de dosare, liberalii au redus posibilitatea de a contesta o contravenție cu valoare de până în 3.000 de lei la completarea unui formular, fără posibilitatea audierii martorilor și fără posibilitatea de a contesta sancțiunea complementară, cea mai frecventă fiind suspendarea permisului de conducere. Avocatul Poporului a semnalat la CCR că reglementarea aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 21 și ale art. 24 din Constituție, referitoare, pe de-o parte, la lipsa de previzibilitate și claritate a normei legale, iar, pe de altă parte, la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Instituția arată că dreptul la apărare conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă și invocarea excepțiilor prevăzute de lege.
Nereguli pe toată linia
Potrivit Deciziei CCR, în legea criticată de Avocatul Poporului se folosesc alternativ termenii „petent” și „contravenient”, însă fără să prevadă posibilitatea părții vătămate de a face plângere în ceea ce privește despăgubirea și nici posibilitatea celui căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, de a face plângere în ceea ce privește măsura confiscării. ”Totodată, Curtea reține că art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 permite legiuitorului să stabilească și alte sancțiuni principale, dar și complementare, prevăzute în acte normative speciale. Aceasta este situația în cazul contravențiilor rutiere, în ipoteza în care contravenientului îi este aplicată sancțiunea principală a amenzii contravenționale, dar și una sau mai multe sancțiuni complementare prevăzute de art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Or, legea criticată nu face nicio referire la posibilitatea de a ataca sancțiunile complementare aplicate”, se precizează în Decizia CCR.
Se anula dreptul la apărare
Prin modul în care sunt redactate, dispozițiile articolelor din lege sunt neclare cu privire la probele pe care le pot aduce petenții în procedura simplificată instituită de legiuitor, ceea ce
conduce la imposibilitatea de aplicare a acestora de către părți și de către instanța judecătorească, susține CCR. Totodată, Curtea a mai reținut că este de necontestat faptul că legiuitorul poate limita numărul căilor de atac, însă, prin norma legală criticată, se elimină singura cale de atac, și anume recursul. ”Curtea constată că pragul valoric de 3.000 de lei al sancțiunii dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate reprezenta o justificare obiectivă și rezonabilă pentru interzicerea accesului la calea de atac a apelului reglementată deja de art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001”, se mai arată în Decizia CCR prin care declară neconstituțională legea dată de liberali.