În timp ce România se zbate în criză, facturile se dublează, taxele se înmulțesc, iar pensionarii joacă ruleta rusească între pâine și pastile, la Curtea Constituțională se trăiește bine. Nu doar bine, se trăiește exotic! De fapt, am putea spune că se trăiește deluxe, cu stilouri de colecție, bilete la „Business” spre plaje tropicale și schimburi de „experiență” în paradisuri pe care Guvernul nici nu îndrăznește să le taxeze.
Curtea Constituțională, gardianul legilor, bastionul democrației, dar în fapt doar protectorul privilegiilor magistraților, pare că s-a transformat într-o agenție de turism pentru elite. Căci unde altundeva să „înveți” democrație dacă nu în Republica Dominicană, printre palmieri, cu un cocktail în mână, în drum spre „Congresul Mondial al Dreptului”?
Bineînțeles, nu oricum. Biletele de avion – două la clasa business, pentru respectabilii judecători ai Curții, și unul la economic (pentru consilieră, probabil luată acolo în scop educativ) – au costat „doar” vreo 13.480 de euro, o nimica toată pentru o instituție care își scrie deciziile cu stilouri de 21.000 de euro. Pentru unii, acestea sunt cheltuieli nejustificate. Pentru CCR, sunt investiții în democrație. Sau în caligrafie, dar e greu de spus.
Desigur, nu trebuie să uităm că aceeași Curte, atât de ocupată cu seminarii în Kârgâstan și simpozioane în Gabon, a reușit performanța absolut istorică de a anula alegerile prezidențiale din decembrie 2024, un gest nemaivăzut în întreaga istorie post-decembristă și complet bizar chiar și pe plan global. Cu alte cuvinte, nu știm dacă alegerile au fost libere și corecte, dar știm sigur că au fost… anulate. În orice democrație autentică, un astfel de act ar fi provocat o criză constituțională. La noi, a fost urmat de o deplasare exotică, probabil să „recalibreze busola juridică” în briza oceanului. Poate Constituția se interpretează mai bine la tropice.
Nu este clar cât au costat cazările. Probabil nu mai știe nimeni… sau poate nota de plată a fost atât de indecentă încât s-a pierdut „accidental” prin SEAP. Dar știm cu precizie că, în aceeași perioadă, în România, Guvernul a luat înapoi din banii mamelor aflate în concediu și a redus plafonul de pensii. Totul pentru „reziliență”. Pentru „sustenabilitate”.
Apropo de sustenabilitate: fiecare judecător care își încheie mandatul la CCR pleacă acasă cu șase salarii grase, adică în jur de 35.000 de euro, un bonus de adio pentru ani de „slujire constituțională” în lux și discreție bugetară.
Iar când presa pune întrebări, răspunsurile vin sub formă de citate legale și limbaj tehnocrat – Curtea nu a luat nicio decizie, CCR nu a primit nicio cerere, totul e conform legii. Ce convenabil! Justificări sterile pentru privilegii imorale.
Dar ce democrație e aia unde judecătorii constituționali n-au voie să se plimbe prin Gabon sau Armenia? Unde ne mai rafinăm Constituția dacă nu într-o conferință prin Kârgâstan, cu escală printr-un hotel de cinci stele?
Între timp, România reală numără bonuri fiscale, își împachetează copiii cu pături iarna și își consultă facturile la gaze ca pe un diagnostic oncologic. Pentru unii, Constituția e literă de lege. Pentru alții, e bilet de avion.
CCR-ul nu mai este Curtea Constituțională. E Curtea Croazierelor Regale. Un fel de croazieră bugetofagă printr-o mare de ignoranță față de realitatea în care trăiesc milioanele de români. Și nu, nu e o întâmplare. Este Sistemul în stare pură. Un „Sistem” în care unii își scriu deciziile cu stilouri de aur, iar ceilalți își spală copiii cu apă rece, pentru că democrația, în România, vine la clasa business, cu catering și șampanie.