Am stat puțin în stand-by înainte să scriu despre greva profesorilor. Și asta pentru că se crease senzația că salariile în Învățământ crescuseră. Mai mult, chiar, se aplicase și Legea 153/2017 în integralitate, cu mici furtișaguri, pe ici, pe colo. Și atunci de ce atâta frustrare și nemulțumire? Foarte simplu. Însăși Legea 153/2017 a fost o batjocură la adresa cadrelor didactice, plasându-le pe acestea la nivelul celor mai de jos categorii de bugetari.
Opiniile față de greva profesorilor au fost și pro și contra, însă foarte puțini sunt cei care știu, cu adevărat, ce se întâmplă în sistem. Legea 153/2017, privind salarizarea unitară a bugetarilor, a creat, din start, o discriminare și o batjocură inimaginabile față de cadrele didactice, plasându-le, în grila de salarizare, la coada clasamentului, foarte aproape de șoferi și femei de serviciu. Acest lucru a făcut ca, după aplicarea în integralitate a legii, cu sporul neuropsihic raportat, totuși, la salariile din 2018, salariul maxim al unui profesor cu toate gradele luate și cu o vechime de peste 25 de ani să ajungă la 4.500 de lei net. Și, într-adevăr, un profesor debutant nu primește mai mult de 2.500 de lei. Salariul de debutant, în Învățământ, se ia o perioadă foarte lungă de timp, cu creșteri infime, pentru că trebuie să ajungă la gradul didactic I (după definitivare și gradul didactic II) ca să poată obține un salariu 3.500 de lei. Toate acestea erau prevăzute în Legea 153/2017 și nimeni nu a protestat. Cel puțin vizibil. Sorin Țiplea, președintele Uniunii Sindicale ”Didactica”, din Vaslui, sindicat afiliat la Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), ne spune că, la momentul respectiv, în acea zonă oamenii au ieșit în stradă, la proteste și chiar se discuta despre o grevă. Însă conducerea federației nu a vrut să extindă protestul, pe motiv că mai bine se discută la Guvern. Au discutat abia în 2019, cu premierul de atunci, Viorica Dăncilă, și au obținut, printr-un memorandum, promisiunea că vor intra direct pe grila din 2022 și s-au mulțumit cu atât. Apoi s-a schimbat Guvernul și memorandumul a ajuns la coșul de gunoi. Ulterior a venit pandemia, cu interzicerea protestelor, iar profesorii s-au resemnat.
Greva din 2005 a îmbunătățit calitatea dascălilor
După greva de 3 săptămâni din 2005, salariile profesorilor s-au mărit considerabil. Consecința a fost că, în următorii ani, sistemul de învățământ s-a îmbogățit cu dascăli calificați și bine pregătiți, cu efecte vizibile în nivelul de educație al elevilor. Anii au trecut însă și salariile nu s-au mai majorat, ajungându-se la o criză extremă de cadre didactice calificate. Cei bine pregătiți au părăsit sistemul, iar tinerii absolvenți nici nu voiau să audă de Învățământ, căutându-și locuri de muncă plătite decent. Și ne-am întors din nou la vechea tară a sistemului, care este obligat să lucreze cu necalificați. Și nu doar în zonele rurale, ci chiar și în municipiile reședințe de județ, unde se caută cu disperare profesori pentru materiile esențiale. Cu suplinitori și cu cadre didactice care, în timpul orelor, se gândesc că nu au bani să-și achite ratele la bănci, utilitățile, că de cărți de specialitate nici nu se pune problema, nu se poate face Educație. Iar noi, ceilalți, ne întrebam cum de au ajuns copiii noștri niște analfabeți funcționali. Pentru că a existat o critică la adresa dascălilor, care au refuzat, în marea lor majoritate, să predea fizic în timpul pandemiei, de frica virusului, pot spune că abia acum îi înțeleg. Pentru un salariu de mizerie nu voiau să riște, mai ales că se știa ce se întâmpla dacă ajungeau în spitale.
Semnalul este clar
Sindicaliștii din Educație spun că soluția pentru rezolvarea problemelor este la îndemâna Guvernului. Printr-o ordonanță, se poate permite raportarea sporului neuropsihic la salariul din 2023, astfel că majorarea ar fi de maximum 900 de lei. Guvernele de până acum nu au avut, însă, nici cea mai mică intenție de a crește calitatea în Învățământ. Dovezile sunt nu doar salarizarea mizerabilă a cadrelor didactice, ci și haosul creat în mod deliberat în școli, prin dispariția măsurilor de coerciție, haos care permite elevilor să-i umilească pe profesori, precum și relaxarea materiilor și eliminarea, mai nou, a unora, esențiale pentru formarea și educarea copiilor. Pentru că, nu-i așa, țara, de fapt, ne vrea proști. În România educată a primului profesor al țării.