Ce se întâmplă cu banii din amenzi?Dacă te afli printre românii care au luat amendă în perioada stării de urgență, pentru nerespectarea restricțiilor impuse de autorități, trebuie să știi că 2 iunie este ultima zi în care acestea mai pot fi contestate.
Ultima zi în care românii pot contesta amenzile din starea de urgență
Sute de mii de români au încălcat restricțiile impuse în perioada stării de urgență, amenzile date de autorități depășind 100.000 de euro în ultimele luni. Mai exact, 300.000 de cetățeni ai țării au primit sancțiuni în valoare de 130.000 de euro și cu toate că acestea au fost declarate neconstituționale, ele pot fi anulate doar în condițiile în care sunt contestate în instanță.
Potrivit deciziei CCR, instanţa de judecată va anula procesele-verbale de contravenţie. În ceea ce îi privește pe românii care au plătit deja amenzile, aceștia trebuie să știe că își vor putea recupera banii de la stat, cu aceeaşi condiţie: trebuie să formuleze plângere contravenţională la judecătorie.
În motivarea deciziei prin care amenzile din perioada stării de urgență au fost declarate neconstituționale, CCR a arătat că legea „nu întrunește exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, iar stabilirea contravențiilor este lăsată, în mod arbitrar, la aprecierea agentului constatator”, arată decizia.
Adrian Jianu şi Radu Preda sunt doar două exemple de români care au fost amendați în starea de urgență și care au contestat sancțiunile primite. Cei doi au de plătit 19.000 de lei, după ce au împărțit lumina sfântă în noaptea de Înviere.
„Nu ştiu cum a fost stabilit cuantumul amenzii, în orice caz sunt mult disproporţionate cu aşa-numita faptă a noastră. (…) Amenzile au fost contestate”, spune Adrian Jianu.
„Foarte nedrept a fost pentru că ei au încercat să ne omoare tradiţia. Noi am încercat să o continuăm. Aşteptăm instanţa să-şi spună cuvântul, să facă dreptate”, îl completează Radu Preda.
Cum a motivat CCR neconstituționalitatea amenzilor
La începutul lunii mai, Curtea Constituțională a decis că amenzile majorate, date în perioada stării de urgență, sunt neconstituționale. Iată motivarea CCR:
„Normele prin care sunt stabilite contravenţii trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei contravenţiei.
Norma trebuie redactată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, astfel încât să fie apt să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte.
Altfel spus, legea trebuie să definească în mod clar contravenţiile şi sancţiunile aplicabile, fiind necesar ca destinatarul normei să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională. (…)
Astfel, art. 9 alin. (1), care vorbeşte despre ‘toate măsurile stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite’, nu poate fi considerat o normă de trimitere.
În absenţa indicării cu exactitate a dispoziţiilor legale la care se face trimiterea, nu sunt respectate regulile de tehnică legislativă cuprinse în art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea 24/2000, potrivit căruia: „În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme, se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine. (…)
Prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 1/1999 nu numai că nu prevăd concret faptele care atrag răspunderea contravenţională, dar stabilesc în mod nediferenţiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeaşi sancţiune contravenţională principală.
În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale complementare, deşi legea prevede că acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancţiunea complementară aplicabilă”, este menționat în document.
