Se spune ca nimeni nu e profet in tara lui. A simtit-o pe propria piele tambalagiul bucurestean Nicolae Feraru, stabilit din 1993 la Chicago. Daca in patria-muma, artistul se plange ca a fost uneori dat deoparte din pricina originii tiganesti, in America, acesta a reusit sa se faca iubit si apreciat. Ba, mai mult decat atat, a si primit cea mai inalta distinctie oferita de americani pentru promovarea artelor populare.
Un tambalagiu din Romania a dat lovitura in “Tara Tuturor Posibilitatilor”. Artistul care pe vremea regimului comunist canta in ansamblul “Doina Ilfovului”, dar si in localuri precum Caru´cu Bere, Crama Domneasca sau Hora, este mandrul posesor al National Endowment for the Arts’ National Heritage Fellowship, cea mai inalta distinctie oferita de statul american pentru promovarea artelor populare. Pentru a intra in posesia premiului, Feraru a facut o calatorie la Washington, unde a intalnit politicieni si artisti, toti incantati de incredibilul sau talent. 
Daca pe vremea cand era in Romania, i se mai intampla sa fie “scos” din filmari pe motiv ca era “prea negru”, in America, tambalagiul a fost aplaudat la scena deschisa. “Erau multi oameni acolo, congresmeni, oameni cu greutate. Am tinut si un discurs”, si-a amintit Feraru. La pachet cu ceremonia a venit si un premiu in bani, in valoare de 25.000 de dolari, iar, putin mai tarziu, o scrisoare de felicitare din partea presedintelui Obama. “Va spun sincer, n-am crezut niciodata ca o sa-mi scrie presedintele Americii. Am fost foarte emotionat. Si foarte mandru. Am vazut ca americanii nu fac diferente de culoare, rasa sau religie, ceea ce mie mi se pare de-a dreptul fantastic”, a povestit tambalagiul, care, in urma cu cateva zile, a sustinut un concert la Millenium Park, din Chicago, eveniment promovat intensiv in presa americana. Daca fiul sau ii va calca pe urme, nu prea stie. “Muzica se schimba, oamenii nu mai inteleg ce-i cu instrumentul acesta”, a declarat Feraru pentru Chicago Tribune. “Adevar va spun. Cand incep sa cant, uit de toate, uit ca sunt bolnav, ca imi e foame, ca am probleme. Iar cand o sa mor, o sa mor cu tambalul in maini. Instrumentul asta e viata mea”, a mai dezvaluit tambalagiul.
